gtherevelator | 
03 12th, 2010| 
cel putin inceputul este genial. merita.
gtr
| media: 5.00 din 3 voturi |
Mar
11
Cele doua bucati de otel se luptau, scotand scantei ce-i atingeau pielea brazdata de soare. Stropi tacuti si infricosatori de sudoare cresteau umezeala din camasa alba.
Alesese o camasa alba, aspra, de in, desi azi era o zi de doliu pentru Mihai. Azi a decis ca a sosit clipa inmormantarii. Isi va alunga speranta din suflet. Ea nu va fi niciodata a lui, dar...dar lama se ascutea pe masura ce otelul musca din zgrumtii ei. Ii atinse marginea cu degetul mare, iar pielea se despica in doua, lasand sangele rosu sa planga la lumina.
Crampeie din trecut ii fluturau mintile...
-Mihai, se auzi vocea mamei, sa nu intarzii. Peste o ora punem masa si tatal tau vrea sa discute cu tine despre scoala, auzise el vocea mamei, nu inainte de a lasa cainele sa se strecoare pe poarta mare si sa-l urmeze.
Mihai alerga cu energia pe care bataile inimii de adolescent o cresteau inauntru sau. Ardea de nerabdare sa o zareasca, sa o tina de mana, sa simta invaluirea parfumului de carne alba ce era Ea. Isi auzise o data parintii discutand despre iubire si nu era sigur daca asta i se intampla lui acum. Era prea mic, dar percepea sentimentul ca pe ceva mult mai maret decat ce auzise la parintii sai.
Emilia il astepta sub copacul lor, stejarul batran de la marginea satului, din mijlocul campului. Era un stejar urias a carui umbra le adapostise jocurile inocente pe timpul verii. Vara se termina, iar copiii reluau scoala. Mihai fugea spre Emilia precum fluturele isi ineaca dorinta in floarea ce freamata a viitor.
Lama toporului era suficient de ascutita. Isi sterse sangele de pe deget de camasa alba, iar inul deveni impur. Aprinse tigara din tutun aspru si trase puternic in piept. Privi arma ce va deveni calaul iubirii lor. Sperase atatia ani, asteptase in zadar, anii trecusera implacabil, adolescentul devenise tanar si sfarsise in matur singuratic. Colegii sai terminasera scoala, crescusera mari si se ocupau mai departe de pamanturile familiei. Mihai se inchisese in el si se limitase a zambi trist la strigatele zgomotoase ale copiilor noii generatii ce umplea ulita satului. Fusesera ani grei, seceta le devastase campurile, copacii murisera cand sufletul li se uscase. Doar stejarul lor ramasese verde, falnic, batran si misterios in mijlocul unui camp ce-i surprinsese decizia...
-Emilia, nu poti pleca la oras!!! Nu, nu se poate, tu trebuie sa ramai aici!, urlase Mihai, iar stejarul il privise speriat, cu frunzele frematand a neastampar.
-Mihai, nici eu nu vreau sa plec. E decizia parintilor, nu mai avem bani pentru scoala si...ti-am spus...va fi temporar, unchiul ma va ajuta pana se repun pe picioare ai mei, il privise Ea cu ochii mari, caprui, altadata plini de voiosie, acum tristi si plansi de distanta ce urma sa creasca intre ei, intre Mihai si Emilia, intre sat si oras.
-Emilia...cred ca te iubesc...te voi astepta...in fiecare sfarsit de vara, voi fi aici, sub copacul nostru...stejarul imi va tine de urat cat timp te voi astepta...nu voi inceta sa te astept...
Stejarul isi misca ramurile batrane ce stateau sa se prabuseasca la pamant. Era verde, dar scoarta era sfasiata in multe locuri. Nopti la rand, Mihai il pazise de hotii de lemne, ii oblojise ramurile rupte si-i udase scoarta insetata. Si stejarul ii raspunsese infingandu-si si mai adanc radacinile in solul uscat. Si lui ii era dor de Emilia, de buzele ei carnoase si rosii care ii sarutau frunzele in amurg de toamna, luandu-si ramas bun de la ele.
Anii spalasera oamenii si vremurile, anii schimbasera populatia satului, anii ii ingropasera parintii lui Mihai, dar anii nu o adusesera pe Emilia inapoi.
Trecusera 30. De ani. O viata de om. Noptile numeroase ii ucisesera speranta lui Mihai ca ea va reapare la umbra copacului lor. Nimeni nu mai aflase ceva de ea, parintii ei murisera la un an dupa plecarea ei la oras. Intr-un accident ce-i rapise lui Mihai posibilitatea de a afla raspunsuri si termene.
Frunzele incepura sa cearna bocetul de ramas bun al unui tovaras de nadejde. Timp de o viata. Timp de 30 de ani.
Ii saruta ramura pe care o leganase, ii mangaie scorbura in care ii furase primul sarut si...
Stejarul isi suspina vantul prin ramuri in fata omului cu fata brazdata de soare, intr-o camasa alba, aspra, de in. Lama toporolui musca din lemnul imbatranit, iar lacrimile cazura din ochi in acelasi timp cu stejarul ce deveni una cu pamantul.
Mihai isi aprinse o tigara si amesteca sangele de pe camasa de in cu apa cristalina de pe obraji.
GtR
Nuvela asezonata cu Nightwish-end of all hopes
Bucuresti, 2007
| media: 5.00 din 13 voturi |
Mar
11
"tanjim dupa mirosul reincarnarii noastre viitoare." gtr
in fiecare dimineata isi scoteau banii in paralel, din bancomate colorate. societatea era moderna, dar banii inca aveau gust de copaci pusi la pamant. ieseau in strada si priveau, unul in stanga, altul in dreapta si mergeau inainte. traversau strada si se opreau in fata chioscului. cereau tigari si o cafea. mirosea frumos. era fierbinte.
vanzatorul ii privea pe rand si intreba consecutiv:
-tot portocalii?
-da, venea raspunsul.
-tot albastre?
-da, soptea naluca.
unul pornea in dreapta, altul in stanga. pasii lor faceau un cerc perfect prin orasul incremenit in destine si a doua zi dimineata cercul se inchidea in fata unei banci colorate din oras. isi scoteau bani ficsi, pentru mici vicii mobile.
intr-o dimineata el a venit cu bicicleta. a intrat in banca si ea l-a privit zambind. avea ambii genunchi rupti si plini de sange.
s-a apropiat de ea si a intrebat:
-de ce zambesti?
s-a apropiat de el si a soptit:
-ma topeam de dorinta nesfarsita de a te ajuta sa te ridici.
a zambit. s-au prezentat:
-Jack, intinse el mana.
-A ta, deschise ea bratele.
gtr
in fiecare dimineata isi scoteau banii in paralel, din bancomate colorate. societatea era moderna, dar banii inca aveau gust de copaci pusi la pamant. ieseau in strada si priveau, unul in stanga, altul in dreapta si mergeau inainte. traversau strada si se opreau in fata chioscului. cereau tigari si o cafea. mirosea frumos. era fierbinte.
vanzatorul ii privea pe rand si intreba consecutiv:
-tot portocalii?
-da, venea raspunsul.
-tot albastre?
-da, soptea naluca.
unul pornea in dreapta, altul in stanga. pasii lor faceau un cerc perfect prin orasul incremenit in destine si a doua zi dimineata cercul se inchidea in fata unei banci colorate din oras. isi scoteau bani ficsi, pentru mici vicii mobile.
intr-o dimineata el a venit cu bicicleta. a intrat in banca si ea l-a privit zambind. avea ambii genunchi rupti si plini de sange.
s-a apropiat de ea si a intrebat:
-de ce zambesti?
s-a apropiat de el si a soptit:
-ma topeam de dorinta nesfarsita de a te ajuta sa te ridici.
a zambit. s-au prezentat:
-Jack, intinse el mana.
-A ta, deschise ea bratele.
gtr
| media: 5.00 din 4 voturi |
Mar
11
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.
Cineva m-a facut neputincios, dar era incapabil sa inteleaga esenta sufleteasca a deciziilor mele. Nimeni nu a inteles-o, nici macar cei apropiati. Intr-un fel ma bucura aceasta neputinta a lor, de a intelege transformarea MEA. Corect, este transformarea mea, imi apartine. Cand oamenii care ma compatimesc in acest moment vor fi animati macar de o dragoste paterna egala cu a mea...vor intelege. Pana atunci, unii vorbesc, altii merg mai departe.
Un invins nu este niciodata un neputincios. Este un participant la o lupta. Un invins care accepta infrangerea accepta mai degraba pierderea unor lucruri fara valoare pentru el, dar prin asta isi salveaza ce are mai de pret: sufletul. Nu voi accepta niciodata sa intru intr-o batalie pe care o pot castiga, dar pentru asta sunt nevoit sa-mi incalc principiile si sa-mi calc pe suflet, murdarindu-l. Am un principiu: in viata, intotdeauna trebuie sa platesti pentru a pierde oamenii dragi care te-au tradat. Tradatorii nu platesc niciodata pe moment, ci cei tradati. Dublu. Prin durerea din ei si prin plata vietii reale. Dar isi rascumpara sufletul. Pe loc. A face apel la ratiunea unui om nu obliga ca acel om sa vada ratiunea faptelor reale. Apelul la ratiune nu inseamna si statutul de om onest si inteligent pentru cel apelat.
Fiecare om are nevoie de perioada lui de transformare. In final, cam toti ne trezim, intr-un fel sau altul, pentru a inchide definitiv. Ochii, inima si sufletul.
Iar cei care cred ca stiu adevarul din miezul in care nu au fost martori sau partasi...doar o vorba mai am a le spune: adevarul va iesi intotdeauna la iveala. Nu trebuie dezvaluit de cineva, el are propria lui reteta de a prinde viata. Timpul asteapta rabdator.
Sunt un om fara resentimente. Fara prejudecati. Calm. Blue sky, vorba unui guru. Nu judec pe nimeni. Fiecaruia ii vine randul la judecata. Constiinta este un cocon in hiberbare. Se trezeste mereu la viata, cand vine primavara. Sunt insa si ani in care astepti si simti ca primavara nu mai vine. E doar o iluzie. Ea vine. Ca daca nu ar veni...nu am mai avea parte si de vara. Mai e putin. Mi-a soptit mie marea.
Imi cer scuze pentru aceasta interventie, promisesem sa nu mai scriu o vreme...dar se pare ca oamenii dragi nu-s impacati cu impacarea mea sufleteasca... Azi am ascultat in nestire o voce divina. Alexandrina isi spune. Am mai ascultat-o acum cateva luni si ma calma. Azi am vazut ce fac si mainile ei...uneori ma intristez pentru ca exista pe lumea asta niste oameni atat de frumosi...si noi promovam peste tot mizeria umana.
So long, Bobby Long...see you on the other side...
ps: i'm fine, such fine...
gtr
Cineva m-a facut neputincios, dar era incapabil sa inteleaga esenta sufleteasca a deciziilor mele. Nimeni nu a inteles-o, nici macar cei apropiati. Intr-un fel ma bucura aceasta neputinta a lor, de a intelege transformarea MEA. Corect, este transformarea mea, imi apartine. Cand oamenii care ma compatimesc in acest moment vor fi animati macar de o dragoste paterna egala cu a mea...vor intelege. Pana atunci, unii vorbesc, altii merg mai departe.
Un invins nu este niciodata un neputincios. Este un participant la o lupta. Un invins care accepta infrangerea accepta mai degraba pierderea unor lucruri fara valoare pentru el, dar prin asta isi salveaza ce are mai de pret: sufletul. Nu voi accepta niciodata sa intru intr-o batalie pe care o pot castiga, dar pentru asta sunt nevoit sa-mi incalc principiile si sa-mi calc pe suflet, murdarindu-l. Am un principiu: in viata, intotdeauna trebuie sa platesti pentru a pierde oamenii dragi care te-au tradat. Tradatorii nu platesc niciodata pe moment, ci cei tradati. Dublu. Prin durerea din ei si prin plata vietii reale. Dar isi rascumpara sufletul. Pe loc. A face apel la ratiunea unui om nu obliga ca acel om sa vada ratiunea faptelor reale. Apelul la ratiune nu inseamna si statutul de om onest si inteligent pentru cel apelat.
Fiecare om are nevoie de perioada lui de transformare. In final, cam toti ne trezim, intr-un fel sau altul, pentru a inchide definitiv. Ochii, inima si sufletul.
Iar cei care cred ca stiu adevarul din miezul in care nu au fost martori sau partasi...doar o vorba mai am a le spune: adevarul va iesi intotdeauna la iveala. Nu trebuie dezvaluit de cineva, el are propria lui reteta de a prinde viata. Timpul asteapta rabdator.
Sunt un om fara resentimente. Fara prejudecati. Calm. Blue sky, vorba unui guru. Nu judec pe nimeni. Fiecaruia ii vine randul la judecata. Constiinta este un cocon in hiberbare. Se trezeste mereu la viata, cand vine primavara. Sunt insa si ani in care astepti si simti ca primavara nu mai vine. E doar o iluzie. Ea vine. Ca daca nu ar veni...nu am mai avea parte si de vara. Mai e putin. Mi-a soptit mie marea.
Imi cer scuze pentru aceasta interventie, promisesem sa nu mai scriu o vreme...dar se pare ca oamenii dragi nu-s impacati cu impacarea mea sufleteasca... Azi am ascultat in nestire o voce divina. Alexandrina isi spune. Am mai ascultat-o acum cateva luni si ma calma. Azi am vazut ce fac si mainile ei...uneori ma intristez pentru ca exista pe lumea asta niste oameni atat de frumosi...si noi promovam peste tot mizeria umana.
So long, Bobby Long...see you on the other side...
ps: i'm fine, such fine...
gtr
| media: 5.00 din 16 voturi |
Mar
11
Echipa Let`s Do It Romania! va incepe cartarea, una dintre cele mai importante etape ale proiectului care isi propune sa curete intreaga tara de gunoaie intr-o singura zi. Fiecare roman inscris pentru cartare reprezinta inca un pas facut impreuna pe drumul spre indeplinirea obiectivului comun - Romania curata. Ajuta-ne sa punem la cale cea mai mare actiune de voluntariat din Romania! Putem stabili un nou record - Romania este cea mai mare tara din Europa care organizeaza acest proiect!
Primul judet ales pentru aceasta activitate este Cluj, fiind judetul cu cel mai mare numar de voluntari inscrisi (142) prin intermediul formularului de pe site. Actiunea va avea loc in weekend-ul 20-21 martie, judetul fiind impartit in 5 zone geografice distincte.
Cartarea presupune determinarea mormanelor de deseuri din arealele naturale cu ajutorul GPS-ului, informatiile fiind ulterior incarcate intr-un soft special. Rezultatul final al acestei actiuni este harta deseurilor din Romania, in baza careia vor putea fi estimate resursele necesare pentru reusita proiectului, inclusiv numarul de voluntari necesari in ziua de curatenie.Tot pe baza acestei harti va fi solicitat sprijinul concret al autoritatilor, companiilor private si al publicului. Cartarea este o etapa cheie in evolutia proiectului Let`s Do It, Romania, in lipsa careia actiunea din ziua de curatenie fiind imposibila.
Procesul de cartare se desfasoara astfel: voluntarii sunt organizati in echipe de cate 2 persoane si se deplaseaza cu masinile proprii dotate cu GPS, determina cu ajutorul unei harti coordonatele mormanelor de gunoi, noteaza pe formular caracteristicile deseurilor (tipul acestora, stare, nivel de degradare etc), toate aceste informatii fiind incarcate ulterior in soft. Informatiile complete despre cartare se gasesc pe site-ul www.letsdoitromania.ro la sectiunea Implica-te.
Echipa "Let`s Do It, Romania!" cere sprijinul tuturor romanilor pentru etapa de cartare, etapa care va rezolva multe dintre necunoscutele proiectului. Toti cei care dispun de GPS, masina, timp liber, energie si, mai ales, doresc sa vada Romania curata, sunt incurajati sa se inscrie pe site la sectiunea Implica-te!
“Let`s Do It, Romania” este cel mai mare proiect de voluntariat din Romania care isi propune sa curete deseurile din toata tara, din arealele naturale, intr-o singura zi.
Primul judet ales pentru aceasta activitate este Cluj, fiind judetul cu cel mai mare numar de voluntari inscrisi (142) prin intermediul formularului de pe site. Actiunea va avea loc in weekend-ul 20-21 martie, judetul fiind impartit in 5 zone geografice distincte.
Cartarea presupune determinarea mormanelor de deseuri din arealele naturale cu ajutorul GPS-ului, informatiile fiind ulterior incarcate intr-un soft special. Rezultatul final al acestei actiuni este harta deseurilor din Romania, in baza careia vor putea fi estimate resursele necesare pentru reusita proiectului, inclusiv numarul de voluntari necesari in ziua de curatenie.Tot pe baza acestei harti va fi solicitat sprijinul concret al autoritatilor, companiilor private si al publicului. Cartarea este o etapa cheie in evolutia proiectului Let`s Do It, Romania, in lipsa careia actiunea din ziua de curatenie fiind imposibila.
Procesul de cartare se desfasoara astfel: voluntarii sunt organizati in echipe de cate 2 persoane si se deplaseaza cu masinile proprii dotate cu GPS, determina cu ajutorul unei harti coordonatele mormanelor de gunoi, noteaza pe formular caracteristicile deseurilor (tipul acestora, stare, nivel de degradare etc), toate aceste informatii fiind incarcate ulterior in soft. Informatiile complete despre cartare se gasesc pe site-ul www.letsdoitromania.ro la sectiunea Implica-te.
Echipa "Let`s Do It, Romania!" cere sprijinul tuturor romanilor pentru etapa de cartare, etapa care va rezolva multe dintre necunoscutele proiectului. Toti cei care dispun de GPS, masina, timp liber, energie si, mai ales, doresc sa vada Romania curata, sunt incurajati sa se inscrie pe site la sectiunea Implica-te!
“Let`s Do It, Romania” este cel mai mare proiect de voluntariat din Romania care isi propune sa curete deseurile din toata tara, din arealele naturale, intr-o singura zi.
| media: 5.00 din 6 voturi |
Mar
10
E ceva ciudat în aer
Mă simt un om fără memoria timpului în care trăiesc.
Amintirile mi se scurg banal, ca o ploaie torenţială într-un oraş civilizat.
Mi-au rămas doar senzaţii, ca nişte troiţe la răscruce de drumuri.
şi nişte lacrimi.
Iar am visat
Am visat că mă iubeşti
şi că îndepărtarea dintre noi
este exact aşa cum trebuie să fie,
o respiraţie,
o ploaie de aur,
un semn al exclamării
deasupra capetelor noastre,
un lucru mărunt,
ca fericirea...
Mă simt un om fără memoria timpului în care trăiesc.
Amintirile mi se scurg banal, ca o ploaie torenţială într-un oraş civilizat.
Mi-au rămas doar senzaţii, ca nişte troiţe la răscruce de drumuri.
şi nişte lacrimi.
Iar am visat
Am visat că mă iubeşti
şi că îndepărtarea dintre noi
este exact aşa cum trebuie să fie,
o respiraţie,
o ploaie de aur,
un semn al exclamării
deasupra capetelor noastre,
un lucru mărunt,
ca fericirea...
BlueBlood
Dorurile sunt albastre şi moi, de cerneală...
Picură în sânge chinezeşte, iar eu devin Alteţă.
Dorurile sunt albastre şi moi, de cerneală...
Picură în sânge chinezeşte, iar eu devin Alteţă.
by O.R.
| media: 5.00 din 10 voturi |
Mar
8
pentru o perioada nedeterminata in timp, acest blog isi inchide portile mintii. uprisingul se amana. corect, cand toti jubileaza si sunt destepti, inseamna ca tu esti ala defect. prefer sa dau satisfactie, decat sa pretind.
have u all a nice whatever u want. appologies for the menthal disorder.
gtherevelator
have u all a nice whatever u want. appologies for the menthal disorder.
gtherevelator
| media: 5.00 din 9 voturi |
Mar
8
...the hurt locker...nu avea cum sa fie altfel
| media: 5.00 din 3 voturi |
Mar
8
"sunt mai desteapta decat tine cu 10 minute."
Ce nu am inteles? De ce nu 5, de ce nu 15, de ce nu o ora sau chiar o zi?
Cand privesti in abis, cica si abisul se reflecta in tine. Zicea careva, tot destept, dar decretat de altii, nu auto-proclamat. Orgoliul ucide ratiunea, iar dragostea pasiunea. Tot altii dixit.
Ce ramane de facut? Spargem seminte. E la moda. E trendy. Si ascultam proteste. Cinice. Precum o vitamina galvanizata menita a-ti reda energia.
Iar cei care vor sa mai puna inele pe deget, in scopul de a suda iubirea, sa afle acum ca efectul e...precum prezervativul pe pula: se inmoaie...menirea.
Ce nu am inteles? De ce nu 5, de ce nu 15, de ce nu o ora sau chiar o zi?
Cand privesti in abis, cica si abisul se reflecta in tine. Zicea careva, tot destept, dar decretat de altii, nu auto-proclamat. Orgoliul ucide ratiunea, iar dragostea pasiunea. Tot altii dixit.
Ce ramane de facut? Spargem seminte. E la moda. E trendy. Si ascultam proteste. Cinice. Precum o vitamina galvanizata menita a-ti reda energia.
Iar cei care vor sa mai puna inele pe deget, in scopul de a suda iubirea, sa afle acum ca efectul e...precum prezervativul pe pula: se inmoaie...menirea.
Printeso, in cate paturi vei mai cauta iubirea?
In mintea ta complicata nu vei gasi fericirea!
Am o singura arma, e autonomia mea
Mi se pare mie sau ti-e frica de ea?
Un inger si un demon in dreapta mea
O poza cu tine se naste, e toata ura ta
Developeaza realitatea, preschimb-o-n neant
Cu banii ramasi poate-ti iei un trabant
La cat te-ai gandit oare ai bani de paine?
O sa strangi cureaua pentru ziua de maine
E iubire sau ura ce-mi arati tu acum?
Sau e pur si simplu e doar un alt drum?
Ref: Oare ai 12 ani, oare mai esti cuminte
Gradinita te-asteapta, pana-ti creste un dinte
Adu-ti aminte un singur vers, de perspectiva
Ea, avea o frunte....era foarte masiva
Oare te mai doare inca, oare mai cazi plangand?
Incerci sa zbori dar ramai pe pamant
Orgoliul din tine nu te face sa plutesti
Asa ca stai si reinventezi povesti
Oare mai poti sa zbori cand stii prea bine
Ca n-ai castigat inca lupta cu tine?
Nu te speria de un alt capat de drum
Te vei pierde iar printre norii de fum
Aprinde-ti o tigara, gandeste-te intens
Incrunta-ti fruntea aia poate gasesti vreun sens
In tot ce faci tu si in tot ce crezi
De atatea lacrimi nu poti sa mai vezi
Refren:
Asa ca, iata, asta-i razboiul tau cu tine
Oricat ai crede tu ca te lupti cu mine
E o minciuna undeva in tot acest joc
Si stii ca acum e doar un prolog
Inchei protestul calare pe vise
Credeam ca iubirea ma prostise
Iti spun ca iubirea ni s-a transformat in ura
Asta e soarta noastra sï tot ea ne fura
In mintea ta complicata nu vei gasi fericirea!
Am o singura arma, e autonomia mea
Mi se pare mie sau ti-e frica de ea?
Un inger si un demon in dreapta mea
O poza cu tine se naste, e toata ura ta
Developeaza realitatea, preschimb-o-n neant
Cu banii ramasi poate-ti iei un trabant
La cat te-ai gandit oare ai bani de paine?
O sa strangi cureaua pentru ziua de maine
E iubire sau ura ce-mi arati tu acum?
Sau e pur si simplu e doar un alt drum?
Ref: Oare ai 12 ani, oare mai esti cuminte
Gradinita te-asteapta, pana-ti creste un dinte
Adu-ti aminte un singur vers, de perspectiva
Ea, avea o frunte....era foarte masiva
Oare te mai doare inca, oare mai cazi plangand?
Incerci sa zbori dar ramai pe pamant
Orgoliul din tine nu te face sa plutesti
Asa ca stai si reinventezi povesti
Oare mai poti sa zbori cand stii prea bine
Ca n-ai castigat inca lupta cu tine?
Nu te speria de un alt capat de drum
Te vei pierde iar printre norii de fum
Aprinde-ti o tigara, gandeste-te intens
Incrunta-ti fruntea aia poate gasesti vreun sens
In tot ce faci tu si in tot ce crezi
De atatea lacrimi nu poti sa mai vezi
Refren:
Asa ca, iata, asta-i razboiul tau cu tine
Oricat ai crede tu ca te lupti cu mine
E o minciuna undeva in tot acest joc
Si stii ca acum e doar un prolog
Inchei protestul calare pe vise
Credeam ca iubirea ma prostise
Iti spun ca iubirea ni s-a transformat in ura
Asta e soarta noastra sï tot ea ne fura
| media: 4.80 din 5 voturi |
