gtherevelator | 
02 27th, 2010| 
| media: 5.00 din 9 voturi |
Feb
26
e dezolant si trist...e agitata...soaptele ei sunt valuri ce se izbesc de tarm...e eu si eu is ea...ii era dor de mine...si mie de ea...e superb...i'm home...again...cu ea...marea...
GtR
GtR
| media: 5.00 din 4 voturi |
Feb
25
cand vantul si ploaia incep sa sopteasca sonete...
| media: 5.00 din 3 voturi |
Feb
16
nu, nu te... ma ascund de tine in frigul de afara care mi-a amortit inima, in lumina soarelui pe care incercam sa o prindem pe autostrada cu 130 km/h, ma ascund de tine prin parcuri in care nu ne-am tinut niciodata de mana, pe strazi pe care pasii nostri nu au calcat niciodata alaturi... stii, nu te mai... ma ascund de tine in ochii albastri ai unui strain de care m-am indragostit acum doua zile la iesirea de la metrou, in gustul strugurilor iarna, in ceata ce a imbracat coplesitor tot drumul spre tine, dinspre tine... nu te mai iubesc... senzatia de tine isi pierde treptat din intensitate, nu te mai visez, nu-mi mai, nu te mai iubesc... nu-mi mai amintesc cum arati, nu ti-as mai recunoaste vocea desi am vorbit ore, ore, ore... se va asterne zapada in alb imaculat de pereti de spital de nebuni... voi ascunde toata durerea prin ea, putin cate putin, taiata marunt de tot, in bucati atat de mici ca nu se va mai putea niciodata recompune... vroiam doar sa stii ca nu..., e din cauza noptii si efectele secundare ale lunii pline, albastre, ca in cantec... ai vrea sa dansam? si daca este adevarat ce se spune, ca exista o singura iubire in viata, eu nu _te_ mai_iubesc.... daca este asa, atunci nu tu ai fost, pentru ca nu mai simt nimic... decat senzatia de tine. ca atunci cand mergi cu talpile goale pe nisip si este incins, simt ca si cum as calca pe raze de soare, ca si cum s-ar zdrobi sub talpile mele, imi tarasc talpile spre mare... le tarasc galben aprins, rosu aprins, marea este atat de aproape, cioburi de raze de soare in talpile mele, dragostea mea, se vor pierde in albastrul de cerneala al marii... Je...y
| media: 5.00 din 4 voturi |
Feb
11
the guardians of my heart can't find the answer.
ma intreb, cand ai plecat, a fost greu pentru tine? cand stiai ca imi vei scrie pentru ultima data, a fost greu? ti-a fost greu sa alegi cuvintele, sa le faci sa para cat se poate de firesti? dar ai suferit? de cate ori te-ai gandit ca daca te-ai intoarce, ai opri oceanul de durere ce-mi innebunise sufletul? cum e sa fii mai puternic decat inima ta, sa ii poti refuza capriciile, sa poti sa te opui dorintelor inimii tale, sa poti sa ignori golurile pline de suferinta, suferinta care nu se opreste nici cu medicamente, nici cu munca pana la epuizare, nici cu alcool, nici cu inlocuirea cu alte persoane?
stii cum e sa nu mai poti sa respiri, sa te ameteasca lipsa de aer si sa simti durerea apasand orice parte din tine, apasand fara mila, fara oprire, pana cazi pe gresia din bucatarie, iti zgarii mainile in cadere, in timp ce mii de ganduri, cuvinte, scenarii, iluzii, fragmente fara sens iti trec haotic prin minte facand durerea si mai intensa si mai insuportabila. stii cum e sa incerci sa iti amintesti sa respiri si sa nu reusesti sa-ti amintesti decat cum era cand imi respirai tu pe gat, sau in palme sau pe buze?
povesteste-mi cum este sa stergi toate urmele, sa fie ca si cum nu ai existat niciodata, sa nu mai poti sa fii gasit nicaieri, sa faci realitatea sa devina o potentiala minciuna, o inventie frumoasa in mintea unui om pierdut si fara vise. ai idee cum diluarea realitatii pana la limita fanteziei poate sa aduca unele suflete pe drumul intortocheat al nebuniei, pe drumul spre o prabusire catastrofala, iremediabila si spre o distrugere zgomotoasa a oricaror repere? cand ai disparut din viata mea, ai stiut oare ca te voi cauta in fiecare persoana pe care o voi intalni, in fiecare poveste pe care o voi citi, la fiecare colt de strada, in noptile cu luna plina? ai stiut oare ca ii voi intreba pe prietenii tai de tine si i-ai invatat pe toti cum sa ma minta si sa ma faca sa cred ca eu mi-am imaginat totul? stiai cum toate raspunsurile lor politicoase imi vor zdrobi inima, cum ma vor face sa pierd treptat din aspectele reale pana cand am inceput sa ma conving ca am halucinatii, vise cu ochii deschisi, in miezul zilei, in timp ce alte persoane vorbeau cu mine?
in toate noptile, lupi obositi, rataciti prin zapada, se transformau in suflete, in suflete fascinante, si ma indragosteam in fiecare noapte, in fiecare noapte altfel, din ce in ce mai profund. imi dau seama acum ca era din ce in ce mai grav si fiecare dintre nopti facea ravagii in sufletul meu, dar atunci nu conta. eram constient de ceea ce se intampla, dar am ales sa nu conteze. poate ca, de fapt, nu am ales nimic in perioada aia, pur si simplu nu am putut sa contracarez logic nebuniile inimii mele, nu am putut sa controlez ce se intampla, inima mea era sub puterea unei vraji incredibil de frumoase si am refuzat sa rup vraja. stiam insa ca atunci cand vraja se va rupe, vei continua sa ma fascinezi si voi simti cerul spargandu-se si zdrobindu-mi inima. si asa a fost. inima mea nu va mai putea sa-si revina vreodata complet, exercitiile de recuperare si vindecare au esuat, doar timpul a reusit sa repare o parte din spatiile abandonate ale sufletului, doar timpul a reusit sa remodeleze alte suflete, noi si puternice, dar inima nu a facut decat sa se scufunde si mai adanc in calimara albastra a fanteziei si a nebuniei.
cand ai plecat, a fost usor pentru tine? invata-ma cum sa plec acum inainte de a fi prea tarziu.
ma intreb, cand ai plecat, a fost greu pentru tine? cand stiai ca imi vei scrie pentru ultima data, a fost greu? ti-a fost greu sa alegi cuvintele, sa le faci sa para cat se poate de firesti? dar ai suferit? de cate ori te-ai gandit ca daca te-ai intoarce, ai opri oceanul de durere ce-mi innebunise sufletul? cum e sa fii mai puternic decat inima ta, sa ii poti refuza capriciile, sa poti sa te opui dorintelor inimii tale, sa poti sa ignori golurile pline de suferinta, suferinta care nu se opreste nici cu medicamente, nici cu munca pana la epuizare, nici cu alcool, nici cu inlocuirea cu alte persoane?
stii cum e sa nu mai poti sa respiri, sa te ameteasca lipsa de aer si sa simti durerea apasand orice parte din tine, apasand fara mila, fara oprire, pana cazi pe gresia din bucatarie, iti zgarii mainile in cadere, in timp ce mii de ganduri, cuvinte, scenarii, iluzii, fragmente fara sens iti trec haotic prin minte facand durerea si mai intensa si mai insuportabila. stii cum e sa incerci sa iti amintesti sa respiri si sa nu reusesti sa-ti amintesti decat cum era cand imi respirai tu pe gat, sau in palme sau pe buze?
povesteste-mi cum este sa stergi toate urmele, sa fie ca si cum nu ai existat niciodata, sa nu mai poti sa fii gasit nicaieri, sa faci realitatea sa devina o potentiala minciuna, o inventie frumoasa in mintea unui om pierdut si fara vise. ai idee cum diluarea realitatii pana la limita fanteziei poate sa aduca unele suflete pe drumul intortocheat al nebuniei, pe drumul spre o prabusire catastrofala, iremediabila si spre o distrugere zgomotoasa a oricaror repere? cand ai disparut din viata mea, ai stiut oare ca te voi cauta in fiecare persoana pe care o voi intalni, in fiecare poveste pe care o voi citi, la fiecare colt de strada, in noptile cu luna plina? ai stiut oare ca ii voi intreba pe prietenii tai de tine si i-ai invatat pe toti cum sa ma minta si sa ma faca sa cred ca eu mi-am imaginat totul? stiai cum toate raspunsurile lor politicoase imi vor zdrobi inima, cum ma vor face sa pierd treptat din aspectele reale pana cand am inceput sa ma conving ca am halucinatii, vise cu ochii deschisi, in miezul zilei, in timp ce alte persoane vorbeau cu mine?
in toate noptile, lupi obositi, rataciti prin zapada, se transformau in suflete, in suflete fascinante, si ma indragosteam in fiecare noapte, in fiecare noapte altfel, din ce in ce mai profund. imi dau seama acum ca era din ce in ce mai grav si fiecare dintre nopti facea ravagii in sufletul meu, dar atunci nu conta. eram constient de ceea ce se intampla, dar am ales sa nu conteze. poate ca, de fapt, nu am ales nimic in perioada aia, pur si simplu nu am putut sa contracarez logic nebuniile inimii mele, nu am putut sa controlez ce se intampla, inima mea era sub puterea unei vraji incredibil de frumoase si am refuzat sa rup vraja. stiam insa ca atunci cand vraja se va rupe, vei continua sa ma fascinezi si voi simti cerul spargandu-se si zdrobindu-mi inima. si asa a fost. inima mea nu va mai putea sa-si revina vreodata complet, exercitiile de recuperare si vindecare au esuat, doar timpul a reusit sa repare o parte din spatiile abandonate ale sufletului, doar timpul a reusit sa remodeleze alte suflete, noi si puternice, dar inima nu a facut decat sa se scufunde si mai adanc in calimara albastra a fanteziei si a nebuniei.
cand ai plecat, a fost usor pentru tine? invata-ma cum sa plec acum inainte de a fi prea tarziu.
sa-i spunem Jerry...persoanei care a scris textul de mai sus...sa spunem ca Jerry scrie cu penita intinata in suflet...mereu mi-a placut cum scrie Jerry...Jerry nu intelege inca...dar va intelege...marii scriitori isi reinventeaza viata in personaje...iar viata unui scriitor nu-i apartine...
| media: 5.00 din 1 vot |
Feb
10
..."Corespondenta cu un inger"
alte scrisori din sufletul unei cititoare. scrise catre sufletul unui inger...probabil, in curand, si in librarii.
Scrisoarea 22
Era obosita de tot si de toate. Era satula de toti si de toate. De oameni, de carti, de muzica, de camera goala, de compatimirea de chici din ochii celorlati, de vorbele de incurajare care nu faceau decat sa ii clocoteasca sangele, de scuipatul "va trece" pe care il aruncau toti si toate, de plictisitorul si absurdul "ce faci?", de toti ce mimau grija,
de. …multe.
Nu isi inchise sufletul ci il ingropase. Numai sub pamant, din suflet poate inflori o floare.
Iar ei ii placeau florile.Enorm.
Ii era greata de la atatea incercari ale diversilor si diverselor de a o intelege, de a intra in sufletul ei, de a o salva,de a o sfatui, de a o ajuta sa se ridice, de a o face sa traiasca.
Nu intelegeau nimic. Erau orbi si surzi. Nu ii critica dar ii lasa in pacea lor. Ea stia ce avea de facut.
Ea nu vrea compatimire, nu vrea incurajare, nu vrea intelegere si nici sfaturi, nu e interesata de parerea celorlalti cu privire la experienta prin care trecea pentru ca moartea unui tanar, al iubitului ei, nu era un lucru care se intampla in fiecare zi, nu era genul de experienta pe care o traieste toata lumea si nici un lucru care se poate rezolva sau care trece o data cu timpul. Tot ce isi dorea era sa fie lasata sa isi caute linistea, sa isi traiasca durerea, sa se redescopere si sa isi adune partile pentru a forma din nou intregul-pe EA.
Singura scapare din Iadul care se deschise intr-o zi de vara era Acceptarea si nu Negarea sau Fuga.
Privi zapada. Pe fatza fetei se puteau zari turturi care ii strapungeau ochii. Curgea sange.
Daniels,
Cunoasterea unui om este imposibila, intelegerea lui cu atat mai mult.
Omul se arata in fata celuilalt purtand o alta culoare si o alta haina.Nu pentru ca ar vrea el sa fie asa, ci pentru ca e in natura lui sa interactioneze cu ceilalti semeni diferit, cu alte culori. In sociologie aceasta caracteristica a naturii umane poarta denumirea de roluri sociale. Unul este omul acasa, altul cu prietenii, altul cu copilul jucandu-se, si desi actiunile sale sunt diverse esenta ramane aceeasi- e om. Si toti membrii speciei se comporta la fel .
Din aceasta perspectiva intre om si cameleon gasim multe asemenari.
Aceasta comunicarea si relationare diversa intre oameni se revarsa si in iubire. S-a scris mult despre existenta mai multor tipuri de iubire.Eu nu sunt de acord cu clasificarea iubirii. Exista mai multe haine cu care se imbraca Iubirea. Si, desi o regasim imbracata cu diverse vesminte care mai decare mai colorate esenta iubiri ramane aceeasi. Iubirea nu poate fi decat Una. Ca si Omul sau Oul. Pe Ou desi il intalnim in forme diverse: omleta, ou fiert, ou prajit esenta ramane aceeasi– omul mananca oul.
Omul nu poate fi inteles. Ceilalti pot sa inteleaga o parte din om, o actiune pe care o face acesta, o stare prin care trece, o experienta, un zambet, o vorba, dar nu poate intelege omul pe de-a-ntregul si nici nu poate sa il cunoasca cu totul. La fel cum nu poti sa vezi Natura sau Lumea intreaga. Vezi franturi.Bucati ce doar cateodata oglindesc intregul.
Semnat
Pitica ta
O.N.
Scrisoarea 23
Masinile erau ingropate in zapada.Oamenii erau ingropati in probleme. Sufletele erau ingropate in tristete. Prietenii erau ingropati in iluzii. Visele erau ingropate in pamant. Eu eram ingropata in mine. Amintirile erau la suprafata.
Suna alarma de la telefon. Se trezi.Ea inca dormea adanc. Pe ea o trezeau saruturile si parfumul pielii lui.
-Iubitule cum ti se pare? Iti place?
El deschise usa si scoase alta bluza.
-Iubita, ce zici pe care dintre cele doua tricouri sa le iau azi?
Pegeoul albastru era in service. Pegeoul rosu il astepta afara. Se duse sa curate masina si sa dea drumul la caldura. El constata ca nu mai are guma. Uitase de guma. " Voi lua un Tic-Tac de la ea."isi zise.
Ea cauta tigarile. Gasi un pachet gol. Ar fi vrut sa fumeze. "O sa iau un Dunhill de la el", isi zise.
Cu ochii carpiti fata se indrepta spre masina. Deschise usa si ridica punga ce statea pe scaunul pe care ar fi trebuit sa se aseze. In ea se aflau 2 pachete de tigari Parliament si o cafea…Ea aprinse tigara si deschise pumnul. In palma ei erau 2 pachete de guma Orbit verde...
Fumul tigarii o lua in sus. Ochii ei inecati in apa sarata priveau spre Luna. Mana ei inghetata incepea sa danseze cu foaia alba..
Daniels,
Cineva imi spunea ca exista mai multe iubiri si o gramada de oameni, dar intotdeauna acel Om si acea Iubire. Acel cineva nu crede in irepetabilitate.
In viata asta, in lumea asta iubirile nu se asemana total una cu alta. La fel cum mana dreapta nu e identica cu mana stanga. Fiecare lucru, om, animal, traire, experienta are in sine unicitatea.
Dar desi toate sunt diferite si unice, toate au acel ceva "la fel".
"la fel"-ul asta este ajutorul oferit de Creator Omului pentru a intelege Creatia.
Nu poti sa compari o poveste de amor cu alta, un iubit (a) cu altul (a), o durere cu alta, dar poti sa gasesti elementele comune intre toate. Gasindu-le sufletele incep sa vorbeasca pe limba lor, iar tu poti empatiza, poti intelege, poti ajuta, te poti darui.
Daniels am vorbit cu un fulg sa te sarute,
O.N.
alte scrisori din sufletul unei cititoare. scrise catre sufletul unui inger...probabil, in curand, si in librarii.
Scrisoarea 22
Era obosita de tot si de toate. Era satula de toti si de toate. De oameni, de carti, de muzica, de camera goala, de compatimirea de chici din ochii celorlati, de vorbele de incurajare care nu faceau decat sa ii clocoteasca sangele, de scuipatul "va trece" pe care il aruncau toti si toate, de plictisitorul si absurdul "ce faci?", de toti ce mimau grija,
de. …multe.
Nu isi inchise sufletul ci il ingropase. Numai sub pamant, din suflet poate inflori o floare.
Iar ei ii placeau florile.Enorm.
Ii era greata de la atatea incercari ale diversilor si diverselor de a o intelege, de a intra in sufletul ei, de a o salva,de a o sfatui, de a o ajuta sa se ridice, de a o face sa traiasca.
Nu intelegeau nimic. Erau orbi si surzi. Nu ii critica dar ii lasa in pacea lor. Ea stia ce avea de facut.
Ea nu vrea compatimire, nu vrea incurajare, nu vrea intelegere si nici sfaturi, nu e interesata de parerea celorlalti cu privire la experienta prin care trecea pentru ca moartea unui tanar, al iubitului ei, nu era un lucru care se intampla in fiecare zi, nu era genul de experienta pe care o traieste toata lumea si nici un lucru care se poate rezolva sau care trece o data cu timpul. Tot ce isi dorea era sa fie lasata sa isi caute linistea, sa isi traiasca durerea, sa se redescopere si sa isi adune partile pentru a forma din nou intregul-pe EA.
Singura scapare din Iadul care se deschise intr-o zi de vara era Acceptarea si nu Negarea sau Fuga.
Privi zapada. Pe fatza fetei se puteau zari turturi care ii strapungeau ochii. Curgea sange.
Daniels,
Cunoasterea unui om este imposibila, intelegerea lui cu atat mai mult.
Omul se arata in fata celuilalt purtand o alta culoare si o alta haina.Nu pentru ca ar vrea el sa fie asa, ci pentru ca e in natura lui sa interactioneze cu ceilalti semeni diferit, cu alte culori. In sociologie aceasta caracteristica a naturii umane poarta denumirea de roluri sociale. Unul este omul acasa, altul cu prietenii, altul cu copilul jucandu-se, si desi actiunile sale sunt diverse esenta ramane aceeasi- e om. Si toti membrii speciei se comporta la fel .
Din aceasta perspectiva intre om si cameleon gasim multe asemenari.
Aceasta comunicarea si relationare diversa intre oameni se revarsa si in iubire. S-a scris mult despre existenta mai multor tipuri de iubire.Eu nu sunt de acord cu clasificarea iubirii. Exista mai multe haine cu care se imbraca Iubirea. Si, desi o regasim imbracata cu diverse vesminte care mai decare mai colorate esenta iubiri ramane aceeasi. Iubirea nu poate fi decat Una. Ca si Omul sau Oul. Pe Ou desi il intalnim in forme diverse: omleta, ou fiert, ou prajit esenta ramane aceeasi– omul mananca oul.
Omul nu poate fi inteles. Ceilalti pot sa inteleaga o parte din om, o actiune pe care o face acesta, o stare prin care trece, o experienta, un zambet, o vorba, dar nu poate intelege omul pe de-a-ntregul si nici nu poate sa il cunoasca cu totul. La fel cum nu poti sa vezi Natura sau Lumea intreaga. Vezi franturi.Bucati ce doar cateodata oglindesc intregul.
Semnat
Pitica ta
O.N.
Scrisoarea 23
Masinile erau ingropate in zapada.Oamenii erau ingropati in probleme. Sufletele erau ingropate in tristete. Prietenii erau ingropati in iluzii. Visele erau ingropate in pamant. Eu eram ingropata in mine. Amintirile erau la suprafata.
Suna alarma de la telefon. Se trezi.Ea inca dormea adanc. Pe ea o trezeau saruturile si parfumul pielii lui.
-Iubitule cum ti se pare? Iti place?
El deschise usa si scoase alta bluza.
-Iubita, ce zici pe care dintre cele doua tricouri sa le iau azi?
Pegeoul albastru era in service. Pegeoul rosu il astepta afara. Se duse sa curate masina si sa dea drumul la caldura. El constata ca nu mai are guma. Uitase de guma. " Voi lua un Tic-Tac de la ea."isi zise.
Ea cauta tigarile. Gasi un pachet gol. Ar fi vrut sa fumeze. "O sa iau un Dunhill de la el", isi zise.
Cu ochii carpiti fata se indrepta spre masina. Deschise usa si ridica punga ce statea pe scaunul pe care ar fi trebuit sa se aseze. In ea se aflau 2 pachete de tigari Parliament si o cafea…Ea aprinse tigara si deschise pumnul. In palma ei erau 2 pachete de guma Orbit verde...
Fumul tigarii o lua in sus. Ochii ei inecati in apa sarata priveau spre Luna. Mana ei inghetata incepea sa danseze cu foaia alba..
Daniels,
Cineva imi spunea ca exista mai multe iubiri si o gramada de oameni, dar intotdeauna acel Om si acea Iubire. Acel cineva nu crede in irepetabilitate.
In viata asta, in lumea asta iubirile nu se asemana total una cu alta. La fel cum mana dreapta nu e identica cu mana stanga. Fiecare lucru, om, animal, traire, experienta are in sine unicitatea.
Dar desi toate sunt diferite si unice, toate au acel ceva "la fel".
"la fel"-ul asta este ajutorul oferit de Creator Omului pentru a intelege Creatia.
Nu poti sa compari o poveste de amor cu alta, un iubit (a) cu altul (a), o durere cu alta, dar poti sa gasesti elementele comune intre toate. Gasindu-le sufletele incep sa vorbeasca pe limba lor, iar tu poti empatiza, poti intelege, poti ajuta, te poti darui.
Daniels am vorbit cu un fulg sa te sarute,
O.N.
| media: 5.00 din 1 vot |
Feb
3
pentru doi prieteni...stiu ca treceti prin momente grele...renuntati la lacrimi...mai sunt momente in care va puteti bucura impreuna, in ciuda durerii...imi vine in minte bucket list...nu e tarziu...si un singur lucru daca este dorit si oferit, la plecare, si aduce un zambet pe buze...va fi UN ZAMBET...va iubesc...
| media: 5.00 din 4 voturi |
Jan
31
...alb...un alb infinit...semn bun...se merge greu, dar nu mai tresar...am descoperit placerea de a conduce...ca intr-un roadmovie...au emotii...nu au de ce...este atat de cuminte...si ma priveste fix, cu ochi mari, fara sa clipeasca...ii ating manuta si buzele ii formeaza o schita de zambet...e la inceput...de azi nu mai este pagana...i-a privit curioasa...3 barbati imbracati in mantii rosii...isi faceau mereu cruce si strigau un nume care nu mai exista acolo...
... de azi, 31 ianuarie 2010, Ariana Elena e un suflet pur, in toate lumile...keep her that way, my dear friend...
Mosu'
... de azi, 31 ianuarie 2010, Ariana Elena e un suflet pur, in toate lumile...keep her that way, my dear friend...
Mosu'
| media: 5.00 din 3 voturi |
