FABRICA DE CARACTERE

Extinderea domeniului luptei
AUTOR: Michel Houellebecq
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM
PRET: 22.95 RON
DOMENIU: Literatura franceza , Literatura universala

Ei:

Extinderea domeniului luptei este mica odisee blazata a personajului principal, un informatician de 30 de ani care isi practica meseria fara zel sau convingere, acceptindu-si cu resemnare conditia de rotita in angrenajul unui sistem. E insa un observator atent si lucid al lumii din jur, iar analiza lui este cruda, lipsita de iluzii sau complezenta. Descriind lupta cotidiana a semenilor sai pentru un pic de iubire, de placere sau bani, el transforma in batalie epica cel mai neinsemnat gest al lor. O deplasare in provincie ii va permite sa-si extinda cimpul observatiei si sa elaboreze o teorie a liberalismului, economic ori sexual. Houellebecq diagnosticheaza un rau profund al societatii occidentale si ii dezvaluie legatura cu ideologia dominanta; mai mult, ii denunta delirul, care impune in permanenta criterii de rentabilitate, judecarea din unghiul performantei chiar si a vietii intime.

Eu: comentariile ar fi de prisos. Cel mai scurt si mai concis roman al lui Michel. Fara prea multa filozofie, la o adica, simpla contemplare lucida si obiectiva a societatii actuale ne impinge spre unica concluzie logica si de bun simt. O carte ce seamana intr-un fel cu mesajul imprimat pe retina mintii de catre Uprisingul lui Muse. "Sunt in centrul prapastiei. Imi simt pielea ca pe o limita, iar lumea exterioara, ca pe o greutate ce ma striveste. Senzatia de separare e totala; de-acum inainte sunt prizonier in mine insumi.Contopirea sublima nu va avea loc; telul vietii a fost ratat." Ramane de vazut cine va rata telul vietii, pana la final. O carte care abunda de cuvantul "revelatie".

GtR

o prietena imi trimite niste impresii despre o carte semnata de Beigbeder. nu l-am citit si nu cred ca o voi face vreodata. era o isterie generalizata vis-a-vis de cartile lui, acum cativa ani si cum nu-mi plac lucrurile in jurul carora se creeaza isterii de marketing, il voi evita in continuare. dar, asa, pentru fanii lui, reproduc textul amicei (ce chestie si mie imi place numele de Marc. si mie imi place negru tot mai mult):

Beigbeder-dragostea dureaza trei ani- 1

personajul principal:Marc

'asa e Marc: face pe scarbosul, in costumul lui de catifea, pentru ca ii e rusine sa fie tandru. Tocmai a implinit treizeci de ani: varsta aia parsiva, la care esti prea batran ca sa fii tanar si prea tanar ca sa fii batran."

despartirea si gandurile lui Marc

"La Dolce Vita? Care Dolce Vita? Unde s-o fi dus? Prea multe amintiri, prea multe lucruri de uitat, e treaba grea sa stergi toate astea, va trebui sa retraiesc atat de multe momente placute, pentru a inlocui frumusetea de dinainte."

"de ce in locul fericirii simple, care imi fusese fluturata prin fata ochilor, n-am gasit decat o complicata degradare?"

'ma imbrac in negru fiindca sunt in doliu dupa mine insumi"

" ce folos sa-ti petreci seara fugind de tine insuti, daca, dupa aia, tot te prinzi, la tine acasa." (nota GtR: asta e profunda...trista...si adevarata...ma dor picioarele de cat umblu pe strazi, mi-e groaza sa intru intr-o camera cu 4 pereti si fara vreun gandac).

"Adevarul este intotdeauna dezamagitor, de-aia minte toata lumea"

"ai vrea sa faci tabula rasa cu viata ta"

" de ce nu vine nimeni la divorturi? La cununie eram inconjurat de amici. Dar in ziua divortului sunt incredibil de singur" (nota GtR: multumesc, prieteni)

Divortul: prezentare

" divortul este o dezvirginare mentala. Te face barbat" (nota GtR: MDA...)

" La divort, facem pe indiferentii, dar, curand dupa aceea, vine clipa ingrozitoare, cand intelegem ca am trecut de la " Frumoasa din padurea adormita" la " Nu vom imbatrani niciodata unul langa altul"

societatea actuala

"Generatia noastra este prea superficiala pentru a fi casatorita. Oamenii se casatoresc, asa cum se duc la Mc.(nota GtR: aha, deci el o spusese p'asata). Dupa care zapeaza.Cum ati vrea sa ramana toata viata cu aceeasi persoana, in societatea zapingului generalizat? De ce ar fi crutat sentimentul dragostei de schizofrenia generala?"

"
-Doamne, Bill, a fost minunat, minunat!
-Esti nebun! Tocmai ai regulat o femeie moarta!
-Pe cand tu ai regulat femei moarte toata viata ta-femei moarte cu suflete moarte si cu gaurici moarte-doar ca nu ai stiut-o! Imi pare rau, Bill, tipa se reguleaza minunat. Nu mi-e deloc rusine.
-A fost chiar atat de bine? intreba Bill.
-n-ai idee cat de bine...
...
-M-am indragostit!
Bill a ras.
-Acum stiu ca esti beat! Doar un prost se indragosteste de o femeie vie; iar acum esti nebun dupa una moarta!
-Da, sunt nebun dupa ea..."

C.B.

Povesti despre nebunia obisnuita

Autor: Bukowski Charles
Editura: Rao

"Cineva m-a întrebat odata: Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii, i-am raspuns. Nu incerci sa scrii. Este foarte important: sa nu incerci, fie ca e vorba de Cadillac-uri, de creatie sau de imortalitate. Astepti, si, daca nu se intimpla nimic, mai astepti un pic. La fel si cu gindacul de sus de pe tavan. Astepti pina vine el spre tine. Cind ajunge destul de aproape, il prinzi, ii dai o palma si il omori. Sau, daca iti place cum arata, faci din el un animal de casa.“

GtR: de cand l-am cunoscut pe Charles am simtit ca nimik nu ne prea mai poate desparti in lumea asta. Il simt in mine desi a dat ortul popii fizic. Charles este un nebun, da, este...traieste...in alti nebuni care nu vor sa stinga lumina, la etajul de sus. Cunosc si eu cativa nebuni pe lumea asta si ei stiu ca-i cunosc, desi nu le-am spus-o vreodata. Nu e nevoie sa o spun, nebunii se recunosc intre ei, nu din ochi, nu din vorbe, mai mult din suflete sau minti.

Nebunia "lor" este cea mai sanatoasa viata a "noastra".

Of, Charles, cat de bine ne-am fi inteles noi...

O carte necesara. Pentru cei inca vii. O carte despre normalitate, existenta si putin mai multa minte. Este favorita mea, din toate cele ale Charles...desi mai am Jurnalul lui, de citit.

Cu emotie,

GtR

• Mein Kampf, de Hitler.
• Lawrence Durrell – Cvartetul din Alexandria, toate volumele.
• La noi au iesit acum cativa ani, nu le mai gasesc prin librarii.
• Daca stiti pe unde as da de ele, inclusiv anticariat, la pretzuri decente, lasati un comentariu, va rog.

Prin Paris, am citit, destul de rapid, (despre) Moartea lui Bunny Munro, primul roman al celui ce semneaza drept Nick Cave. Nick va trai etern in suflete prin muzica lui, artistic interpretata alaturi de The Bad Seeds. Ca scenarist, imi va ramane mereu in minte The Proposition, o capodopera scrisa pentru conationalul John Hillcoat.

Ca scriitor, Moartea lui Bunny este redactata exact ca un...scenariu. De piesa de teatru, mai degraba. Am fost profund dezamagit de carte, fixandu-mi mari asteptari. Dar este o incercare, omul, pentru primul roman, se achita ok de datorie, dar de aici si pana la capodopera, cum au titrat unii editori muisti...e cale lunga. Ramane povestea unui futangiu terminat, vanzator de produse de infrumusetare...fizica, si nu sufleteasca, pricopsit pe cap cu un copil, nevoit sa-l care dupa el in goana zilnica dupa comenzi si pizde.

Personajul este atat de distrus...incat nu am avut niciun resentiment pentru finalul evident din titlu.

GtR

Ce zic ei...:

"Romanul-momentului in intreaga lume – cartea apare in aceasta toamna in 31 de tari concomitent. Editia in limba romana iese de sub tipar la doar doua saptamini de la lansarea editiei originale. Moartea lui Bunny Munro este al doilea roman (?!) al lui Nick Cave si a fost lansat in septembrie 2009. Bunny Munro, un comis-voiajor de produse cosmetice, obsedat de sex si fascinat de pantalonii scurti aurii ai lui Kylie Minogue, incearca sa faca fata unei realitati in destramare. Dupa sinuciderea sotiei sale, eroul romanului isi ia fiul, un baietas care il idolatrizeaza, pornind impreuna cu el pe traseul sau comercial si, in acelasi timp, erotic, intr-o goana nebuneasca spre neant. Spectrul sotiei sale si imaginea unui diavol ce bintuie orasul il insotesc pe Bunny in calatoria sa tot mai bizara. Atmosfera fantastica, ironia si umorul negru, omniprezente in roman, fac din Moartea lui Bunny Munro o lectura captivanta si incitanta, ce poarta marca specifica a lui Nick Cave.

„E limpede ca Nick Cave va trai vesnic – si asta fiindca diavolul se teme de el.” (Rolling Stone)

„Daca i-am pune pe Cormac McCarthy, Franz Kafka si Benny Hill sa stea impreuna pe litoral, intr-o casa de oaspeti din Brighton, rezultatul ar putea fi exact Bunny Munro. Este o lectura cuceritoare, in care se regasesc umanismul si fiorul de teroare ce constituie marca specifica a lui Nick Cave. „ (Irvine Welsh)

„Moartea lui Bunny Munro e mai mult decit o lectura superba. E, in acelasi timp, si o lectura sfisietoare. Cave isi scrie romanele asa cum isi scrie versurile melodiilor: cu eruptii de singe, pucioasa si fulgere. El reuseste sa ajunga la mintea si la inima cititorului si e in stare sa ii inmoaie genunchii.” (Neil Labute)

„Acest roman alert, intretesut cu scene uimitoare si replici extravagante, reprezinta o lectura captivanta. Este o scriere de mare forta, cu un nivel al abominabilului comparabil cu cel din romanul lui Bret Easton Ellis American Psycho.” (West Australian)"

La Possibilité d'une Île (Posibilitatea unei insule), ultimul roman semnat de catre Michel Houellebecq si totodata cel mai bun si complet ca analiza umana.

O lupta intre viata si moarte, intre nemurirea fizica si moartea, atat de necesara, sufleteasca. Un roman despre incercarea de a nu imbatrani, hranindu-ne cu tinerete, un roman despre sexualitate si voluptate, ca hrana si leac pentru moarte si batranete. Un roman sf, despre umanitate, caci, in zilele noastre, umanitatea mai este demna doar de filmele sf. O enigma sau utopie, un viitor sau trecut, un prezent incert si pixelat, o gura de pasiune sau un cod genetic nedescifrat.

Prin posibilitatea unei insule, Michael isi semneaza posibilitatea unei nemuriri si o mentiune la genialitate.

GtR

Ei zic asa:

"Posibilitatea unei insule (Prix Interallie, 2005) este, in esenta, un roman despre timp – timpul omului, masurat in ceasuri de bucurie sau durere, si cel al umanitatii, cu transformarile ei lente, dar inevitabile –, despre chinul de a fi supus ravagiilor sale si despre ispita de a i te sustrage. Acestea sint liniile de forta ale istorisirii de viata a lui Daniel1, umorist de succes si „observator acid al realitatii contemporane”, ce relateaza cu detasare, sfirsitul unei societati a simulacrului, victima a propriei frivolitati si a delirului tehnologic in care se complace. Povestea lui este comentata si completata, doua milenii mai tirziu, de clonele sale, Daniel24 si Daniel25, reprezentanti ai rasei neo-umanilor, a caror viata lipsita de pasiuni, dar nu si de dileme, pare a demonstra adevarul trist ca linistea nu este totuna cu fericirea. "

Platforma
Autor: Michel Houellebecq
Editura: Polirom

Ce zic ei:

"Aparitia romanului Platforma (2001) a fost un adevarat eveniment literar in Franta - si un nou scandal. De data asta, una dintre temele mari ale cartii (dar nu singura) este turismul sexual si problemele morale pe care le ridica.

Eroul romanului - Michel, 40 de ani, celibatar, functionar obscur in Ministerul Culturii - pleaca in Thailanda, paradis al acestui gen special de turism. Printre alti occidentali veniti sa-si depuna laptii (formula apartine unui personaj), Michel s-ar distinge cel mult prin cinismul si luciditatea lui, daca nu ar intalni aici mai mult decat sexul: iubirea pe care nu o mai credea posibila, si femeia care i-o daruieste, Valerie. Este o mare pasiune si o mare iubire, ce are drept fundal, rand pe rand, luxuriantul decor tropical si un Paris cenusiu, aflat parca sub asediu, terorizat de bandele din cartierele marginase."



Ce zic eu: o carte necesara si seducatoare. 3 personaje principale extrem de adanc explorate si reliefate, o puzderie de personaje secundaro-insignifiante, cu rol extrem de bine stabilit in platforma imensa a romanului. O carte despre un stil de viata sau, mai exact zis, o carte despre o viata pe care nu o recunoastem, desi o traim. Sau mimam ca o traim.

GtR

Anna Karenina – Lev Tolstoi
Editura Polirom 2003

Am de multa vreme in biblioteca aceasta carte dar grosimea ei m-a tinut la distanta pana acum. Si poate ca a fost bine. La 30 de ani, cred ca am inteles altfel cartea decat as fi facut-o la 25.

Sunt de acord cu cei ce spun ca Anna Karenina este unul dintre cele mai mari romane ale omenirii. Lev Tolstoi ne-a lasat o scriitura complexa, unica, o introspectie detaliata in Rusia sfarsitului de secol XIX. Autorul relateaza despe situatia politica si economica a Rusiei, incadrand-o intr-un context european.

Anna Arkadievna, o doamna a inaltei societati ruse, se indragosteste de capitanul Vronski, pentru care isi paraseste sotul si fiul iubit si alege sa traiasca si izolare si damnare din partea societatii. Aici, Tolstoi scrie un roman de dragoste pasionala, care va umple de caldura si bucurie sufletul fiecarui cititor. Anna se lasa prada geloziei si angoaselor care o bantuie si, fire puternica si determinata, decide sa il pedepseasca pe barbatul care o face sa sufere. Povestea de iubire dintre Anna si Vronski este prezentata in paralel si in opozitie cu cea dintre Levin si Kitty – o iubire “legala”, fericita, implinita. In analiza celor patru personaje, si nu numai, Tolstoi isi scrie romanul psihologic din Anna Karenina. Observatiile lui sunt fine, detaliile multe.

Ma bucur ca nu am vazut nicio ecranizare a celebrului roman, inainte de a-l citi. Acum imi doresc sa vad prima ecranizare, cu Greta Garbo parca.

The Maya

Milarepa – Eric-Emmanuel Schmitt
Editura Humanitas Multimedia 2007

Din nou o carte ascultata, Milarepa.

Milarepa este marele yoghin tibetan care bantuie visele francezului Simon. In spatiul oniric, acesta calatoreste noua secole in urma, sub forma lui Svastika, unchiul lui Milarepa. De fapt aceasta este povestea, cum a ajuns Milarepa la stadiul de mare yoghin. Cum a trecut intai prin suferinte, tradari din partea familiei, a unchiului si matusii sale, cum a a ales razbunarea, omorul, distrugerea. Cum, mai apoi, a cautat calea spre bunatate, spre iluminare, prin suferinta si dragoste.

Povestea lui Milarepa este inaltatoare si motivanta. Dupa ce am ascultat-o, am avut senzatia ca imi doresc si eu sa fiu un om mai bun.

The Maya