FABRICA DE CARACTERE

aseara vorbeam cu un prieten drag si la un momentdat am oprit discutia, rugandu-l sa mearga pe strada copilariei mele si sa priveasca...cand eram mic, in martie era verde si plina de copaci inmuguriti, flori se revarsau din ei...era PRIMAVARA...oamenii sufereau si pe atunci, dar suferinta se stingea cand natura revenea la viata...acum imi aprind o tigara si oriunde privesc vad doar cioturi...copaci cioturi...oameni cioturi...un nonsens dramatic...


in alta ordine de idei, in curand ma voi desparti de acest site. au fost cativa ani interesanti si ciudati in acelasi timp. cativa oameni au ajuns si pe aici. va multumesc. cativa vor mai ajunge, probabil. site-ul va ramane agatat in marea masa a internetului. dar eu voi pleca. Drumul meu aici s-a cam oprit. Si caii se impusca, asa ca de ce nu s-ar renunta si la jurnale online?

la final le multumesc celor care au avut incredere in mine, dar mai ales celor care mi-au devenit prieteni. nu-s multi, dar mereu am apreciat calitatea.

probabil voi ramane acelasi, inside, desi traim intr-o lume sceptica. doar viata-mi va deveni diferita. si prioritatile.

Cu drag,

Gabriel Cazacu

ex-GtheRevelator

NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

Cineva m-a facut neputincios, dar era incapabil sa inteleaga esenta sufleteasca a deciziilor mele. Nimeni nu a inteles-o, nici macar cei apropiati. Intr-un fel ma bucura aceasta neputinta a lor, de a intelege transformarea MEA. Corect, este transformarea mea, imi apartine. Cand oamenii care ma compatimesc in acest moment vor fi animati macar de o dragoste paterna egala cu a mea...vor intelege. Pana atunci, unii vorbesc, altii merg mai departe.

Un invins nu este niciodata un neputincios. Este un participant la o lupta. Un invins care accepta infrangerea accepta mai degraba pierderea unor lucruri fara valoare pentru el, dar prin asta isi salveaza ce are mai de pret: sufletul. Nu voi accepta niciodata sa intru intr-o batalie pe care o pot castiga, dar pentru asta sunt nevoit sa-mi incalc principiile si sa-mi calc pe suflet, murdarindu-l. Am un principiu: in viata, intotdeauna trebuie sa platesti pentru a pierde oamenii dragi care te-au tradat. Tradatorii nu platesc niciodata pe moment, ci cei tradati. Dublu. Prin durerea din ei si prin plata vietii reale. Dar isi rascumpara sufletul. Pe loc. A face apel la ratiunea unui om nu obliga ca acel om sa vada ratiunea faptelor reale. Apelul la ratiune nu inseamna si statutul de om onest si inteligent pentru cel apelat.

Fiecare om are nevoie de perioada lui de transformare. In final, cam toti ne trezim, intr-un fel sau altul, pentru a inchide definitiv. Ochii, inima si sufletul.

Iar cei care cred ca stiu adevarul din miezul in care nu au fost martori sau partasi...doar o vorba mai am a le spune: adevarul va iesi intotdeauna la iveala. Nu trebuie dezvaluit de cineva, el are propria lui reteta de a prinde viata. Timpul asteapta rabdator.

Sunt un om fara resentimente. Fara prejudecati. Calm. Blue sky, vorba unui guru. Nu judec pe nimeni. Fiecaruia ii vine randul la judecata. Constiinta este un cocon in hiberbare. Se trezeste mereu la viata, cand vine primavara. Sunt insa si ani in care astepti si simti ca primavara nu mai vine. E doar o iluzie. Ea vine. Ca daca nu ar veni...nu am mai avea parte si de vara. Mai e putin. Mi-a soptit mie marea.

Imi cer scuze pentru aceasta interventie, promisesem sa nu mai scriu o vreme...dar se pare ca oamenii dragi nu-s impacati cu impacarea mea sufleteasca... Azi am ascultat in nestire o voce divina. Alexandrina isi spune. Am mai ascultat-o acum cateva luni si ma calma. Azi am vazut ce fac si mainile ei...uneori ma intristez pentru ca exista pe lumea asta niste oameni atat de frumosi...si noi promovam peste tot mizeria umana.

So long, Bobby Long...see you on the other side...

ps: i'm fine, such fine...

gtr

motto: "pentru a se demasca sau compromite, oamenii nu au nevoie de ajutor. e suficienta o singura secunda de sinceritate. a lor cu ei insisi" gtr

cand am ales acest nickname, gtherevelator, eram absorbit de melodia DM john the revelator. a fost un gest reflex de a-l alege. fara vreo semnificatie. fara vreun sens. la fel cum mi-am scris majoritatea scrierilor din trecut. niciodata nu am stat inainte sa planific o poveste, un personaj, sa analizez o idee. ma asezam la masina de scris si incepeam sa bat in taste, fara oprire, cineva soptea in mintea mea ce sa scriu. niciodata nu am putut sa le recitesc, am facut-o recent, la republicare pe blog, cand am avut strania senzatie de amintiri din viitor. am inceput sa cred in semne, de cand fetita mea (tati te iubeste), de doar 1 an si 10 luni (azi), mi-a prilejuit anumite momente de o intimitate psihica, emotionala si sufleteasca pe care nu o pot descrie in cuvinte. eram eu si ea, in camera. doar eu si ea, 2 suflete nascute batrane. va ramane tot restul vietii mele miracolul meu.

am avut parte de femei la viata mea, dar niciodata de femei mame. m-am nascut tata din momentul in care mama m-a nascut din pantecele ei. eram pregatit pentru asta si toata viata mi-am dorit sa am copii. destinul a facut sa iubesc doar femei imposibile, femei incompatibile cu Viata. au ucis prunci, pe motive de cariera, pe motive de distractie, pe motive. una singura mi-a daruit Fata mea, dar din relatia cu ea ramane, la final, imaginea pe care am avut-o in fata ochilor intr-o seara de decembrie recent cand am deschis usa si am zarit ceva ce m-a distrus interior. atunci am realizat ca viata mea este cu adevarat un iad. si ca doar dragostea mai poate salva un suflet nevinovat.

parintii care se folosesc de copii pentru a obtine ceva...nu sunt parinti. nu au aceasta vocatie. in 15 ianuarie astrele au decis, la propriu si la figurat, ca lumea mea falsa in care ma chinuiam sa salvez ce nu se putea sa se destrame. am decis sa ma concentrez pe Viata. am alungat din mine intentia de Rau, am alungat tristetea si am imbratisat Soarele. am fost nascut sub semnul Soarelui. vreau Stabilitate. pentru mine si pentru ce am drag in viata. oamenii din jurul meu s-au cernit singuri, a fost un proces natural. ca o separare a graului de neghina. cei care gresisera drumul si se abatusera pe calea Soarelui, au inteles ca nu pot fi o viata intreaga ceea ce nu sunt. diavolul s-a reincarnat la loc, in locul pastrat cald in adancuri.

in fiecare zi sunt provocat la anarhie mentala, sunt incitat la violenta existentiala. dar decizia mea este deja luata: sunt calm. sunt plin de o dragoste pe care niciun cacat de om nu mi-o va putea sterge vreodata. nu exista experti sau avocati sau canalii care sa ma transforme pe MINE in ceva ce nu pot fi. imi iubesc atat de mult copilul incat nicio manipulare ordinara nu va prinde samanta in mine. am nevoie sa scriu aceste lucruri, am suflet de scriitor, imi pun viata in penita si-i schimb aliasul.

cand am ales nickname-ul, un spiridus magic din viitor mi l-a soptit in urechea inimii. traiam in viitor. acum traiesc. prezentul. sunt la inceput. revelatiile se refera de fapt la viata mea si la oameni. oamenii din jur, oamenii dragi, oamenii rai, oamenii care fac alegeri bazate pe orice altceva decat bunatate si intelegere. vreau sa ma purific de gunoiul pe care am stat atata timp, incercand sa-i dau din parfumul meu. si am tot incercat pana am reusit sa devin si eu un gunoi.

dar-si nu vorbesc de speranta-stiti ce este pozitiv in viata? ca mai exista si gunoieri. cineva dispus sa se murdareasca, sa ia mizeria si o arunce, undeva, adanc, de unde nu mai poate rani Natura.

si uneori, seara, desfac o portocala si aprind o tigara. miroase bine. miroase a vara.

gtherevelator

ps: stii ce as face acum, "cititorule"? te-as lua de mana si te-as duce la un Barbos cu plete, barba de rocker si sandale de vara in picioare. si as incerca si o exorcizare. nu pentru mine. pentru tine.

26 februarie 2010. atat.

SORĂ, surori, s.f. 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame. ♢ Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi. (Reg.) Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț. Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. ♢ Loc. adj. Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare. ♢ Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă (Melampyrum). 2. (Fam.; la voc.) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; dragă. 3. Fig. Tovarășă, prietenă. ♦ Țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități și trăsături comune. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad. 5. Infirmieră. [Var.: (pop.) suróră, sor s.f.] – Lat. soror, -oris.

sunt singur la parinti. dar de azi am o sora. mereu am visat sa am o sora. melodia asta este pentru ea:

GtR

...pentru ca amici, prieteni, cunostinte etc se socheaza, nu cred, pun intrebari etc luati-o drept anunt oficial:
da, divortez. mai corect, divorteaza. ca so citez, "am divortat", suntem "single".

si pentru ca o gramada de amici, prieteni, cunostinte etc citesc acest site, rugaminte: nu ma mai intrebati. cand ma vedeti, nu mai puneti intrebari, vorbim de mare, de soare, de mama lui basescu, de cine vreti voi. credeti-ma, nu mai pot...da, ne-am inteles?

chiar vreti o cauza? amicul charles ma/ne scoate din rahat:

"-ai fost casatorit?
-da
-ce s-a intamplat?
-cruzime mentala, dupa cum zice in hotararea de divort."

restul tine de intimitatea noastra.
si fara "esti ok?". nu, nu sunt, nu stiu cum dracu voi fi, dar o sa aflati si fara sa imi puneti aceasta intrebare retorica.

respect,

G

ps: acest post are si rolul de a demonstra ca inca sunt capabil sa fiu cinic cu mine, sa ma tratez cu o doza de umor negru. si in iaduri se zambeste, chiar daca e ranjet de durere.

o replica celebra. copiata la infinit. in nevoia de a sugera reluarea vietii. oare? zilnic ne este vanduta imaginea de familie, in societate, la munca, in politica. pretutindeni, imagini perfecte, in culori vii, familii fericite alergand in slow-motion, el, ea si ei, copiii. neaparat de la 2 in plus. ideea de familie este ultima solutie a vanzatorilor sau baietilor de la marketing. baieti, impuscati-va putin. sau reorientati-va carierele. dragii mei, cei care cumparati zilnic aceasta idee-imagine, ridicati capul din pamant. nu exista fericire de cumparat, fericirea nu se cumpara, nu se vinde, nu se creeaza artificial. se traieste. tinandu-ti respiratia, fractiuni de secunde, inregistrand absolutul intr-o explozie de suflet. in rest, iluziile se vor tranzactiona. mai mereu, pana vom disparea de pe acest pamant.

cineva ma intreba de ce nu mai scriu, acum. de ce republic vechi articole. dintr-un motiv simplu, spus si de charles: nu te asezi la masina de scris si scrii. astepti. si mai astepti putin. pana apare gandacul pe tavan si ti-l faci animal de casa sau partener de suflet. azi, cautand cateva carti, in biblioteca, am dat peste o carte pe care o ingropasem: meseria de a trai. da, scrisa de un distrus. o carte pentru distrusi, despre distrusi. pavese s-a sinucis, dar traieste cel putin in biblioteca mea. toti scriitorii sunt niste distrusi, nu se poate altfel. cand creezi, bucati din sufletul tau, intregul, pleaca si se astern in actul creatiei. nu merge altfel. orice personaj de carte este un filon din sufletul autorului. e ca si cand nasti un copil. o bucata din tine se desprinde si patrunde in noul nascut. asta e evolutia, asta e creatia, asta e miracolul pe care il denumim suflet de om. si in cartea asta am gasit o scrisoare pierduta. am zambit printre picaturi, dar o reproduc aici, nu vreau sa se piarda:

"Bucuresti, 8 noiembrie 2003

Inchid ochii si incerc sa ma gandesc la tine...stand asa, te vad pe tine cel din interior, cel adevarat.

Cred ca de-a lungul timpului am descoperit in tine mai multe personalitati, dar dintre toate aceste personalitati doar una singura ma fascineaza, doar pe una singura as vrea s-o vad mereu.

Am ajuns sa cred ca esti TU cu adevarat doar atunci cand iti asterni gandurile; citindu-te am descoperit atata sensibilitate, atata iubire si atata ura, incat am ramas uimita. Te priveam pe tine si apoi coala de hartie din mana mea si nu-mi venea sa cred. In fata mea era un om cu o privire de gheata...lunga...insistenta...scarbit de viata...ce fuma cu patos...de parca era ultima placere ce-i mai ramasese...un om...fara dorinta de viata...fara iubire...fara visare...diametral opus fata de ceea ce transmisese sufletul lui...acelei coli de hartie.

citindu-te pe tine...te transpui involuntar...poti invata sa iubesti...sau sa urasti...

citindu-te pe tine...poti sa vezi Soarele...sa atingi Marea...sa simti cum prinzi aripi...si ca poti zbura...

M-am gandit ce as putea sa iti daruiesc de ziua TA...si n-am gasit nimic potrivit...singurul lucru...care te defineste...singurul moment in care eu simt ca esti TU...este atunci cand scrii sau cand citesti...esti linistit...senin...simt cum se joaca ...marea in ochii tai...iar tu o saruti...bland si incetisor...fiindca o adori!

Sper sa ai parte de multa lumina...si poate intr-o buna zi...sa citesc ceva publicat de tine~

GtR

Tanar si batran; avid si scarbit de politica; amator si profesionist scriitor de aberatii despre viata si moarte, dragoste si ura, placere si durere, morbiditate si alte prostii; pasional si lenes animal; puturos si harnic; sclav si leader de opinie in randul frustratilor de o societate de consum dusa la maxime de paroxism; ingeri si demoni luptandu-se sa gaseasca un echilibru precar dar necesar.

My pictures: