FABRICA DE CARACTERE
uprising.resistance.battle for the sun.GtheRevelator

Interviul
     media: 5.00 din 4 voturi

Interviul

Nota: piesa de teatru, in 2 personaje, o masa, 2 scaune, cateva hartii si 2 perechi de ochi. doar un suflet si un reportofon. teatrul este o forma de organizare a oamenilor prin care crampeie reale de viata sunt decupate din lume si postate in interiorul unor sali in care, la adapost de furtuni, telefoane mobile sau alte intemperii, o mana de oameni dispusi sa traiasca sau retraiasca acel crampei de viata cumpara bilete, se aseaza pe scaune, rad, plang, zambesc, tremura de furie, se indragostesc sau urasc, dar...in final se ridica in picioare si aplauda. teatrul este singura modalitate prin care la final, viata este aplaudata la scena deschisa. uneori din sinceritate si apreciere, alteori din respect pentru munca...din viata. in teatru nu am vazut perdanti, nu am vazut casa goala...nu am vazut decat rezultat cert.

Reflectorul lumineaza masa si cele 2 scaune. 2 barbati se aseaza pe scaune, fata in fata. Fiecare isi aprinde cate o tigara, unul isi toarna un pahar de apa, celalalt bea vin. Rosu. Intotdeauna rosu.

-Esti pregatit?
-Da.
-Esti sigur? Se spune ca niciodata nu esti pregatit, chiar daca buzele rostesc "Da", inima iti spune altceva.
-Nu am fost niciodata mai pregatit ca acum.
-E bine, denota siguranta pe sine.
-Nu exista siguranta. Este un cliseu, stiu, o sa ma tot repet in aceasta seara, o sa tot auzi "cliseu", dar asa stau lucrurile. Daca vrei siguranta, pariaza ca vei muri. Este singura siguranta pe care o ai de cand te nasti.
-Nasterea este o siguranta pentru umanitate?
-Nu. Nu este. Destinul este o siguranta, in mod cert, odata nascuti, vom avea parte de o moarte. Si de destinul finalizat in ea. Important nu este ca mori, important este ca iti urmezi destinul. Am vazut fetusi morti. Cand doctorul a spus "vei avea un copil", am trait cu siguranta acestui gand, a acestei nasteri. Dar sangele mi-a reamintit ca sunt trufas in ganduri, iau totul de-a gata. Pui o samanta in pamant, dar nu va creste nimic in loc. Daca nu uzi, daca nu ingrijesti pamantul, daca nu...
-Crezi ca Natura salbatica s-a perpetuat pentru ca cineva a ingrijit-o? Cine? Dumnezeu?
-Nu, nu exista Dumnezeu, dar vom vorbi mai tarziu despre asta. Tu imi spui de Natura salbatica, vegetatie care creste fara ca mana omului sa o ingrijeasca. Eu nu iti spun ca Natura creste si se dezvolta daca Omul o ingrijeste. E invers, Omul nu creste si nu se dezvolta, daca Natura nu il ingrijeste. Natura nu este produsul Omului, ci Omul izvoraste din Natura. Natura este Totul. Se auto-organizeaza. Omul a incercat sa-i suplineasca Rolul si a esuat.
-Crezi ca Omul a ucis Natura? Nu crezi in intentia omului de a corecta, nu crezi in onestitatea ideii de ecologie?
-Nu. Omul nu a ucis Natura, a ranit-o. Nu poti ucide Natura. Cum nici nu o poti salva de la o moarte inexistenta...prin plantarea de copaci sau tehnologii nepoluante. E un nonsens. Toate astea nu reprezinta decat zbateri inutile ale neputintei si neacceptarii din Om. Cand vom accepta Rolul Naturii, ii vom intelege si Destinul. Si ne vom intelege si Destinul, ca creatie a Naturii.
-Crezi ca Natura este Dumnezeul acestui Pamant? In vremurile...
-Nu cred. Nu am credinte. Credinta implica samanta de indoiala. Credinciosii se roaga la un Dumnezeu in care cred. Iar la tragedii urla ca nu exista un Dumnezeu. Asa este, nu exista. Exista Destin.
-De ce mor Oamenii?
-Natura nu crede in nemurirea creatiilor sale. Doar sufletul este nemuritor. Sufletele se intorc in Natura. Copacii sunt suflete de batrani fericiti, pescarusii sunt suflete de pescari inghititi de mare. Iar valurile sunt suflete de aventurieri ucisi de dorinta de a atinge Inaltimea.
-Ok...cred ca ne-am indepartat de la tematica acestui interviu, as vrea sa...
-Ai stabilit o tematica?
-Da, cel putin asa mi-ai lasat impresia, ca vrei sa...
-Nu, eu nu las impresii. Nimanui. Nici tu mie. Singur ti le-ai creat. Dar te ascult.
-O mai iubesti?
-Este obligatoriu acest raspuns?
-Da, mi-am construit intrebarile pornind de la aceasta intrebare. Raspunsul este esential...
-Nimic nu este esential. Sau necesar. Transformarea este continua, nu se opreste niciodata. Respiri, te transformi, expiri, te transformi, plangi, te transformi, razi, te transformi. Nu se transforma mereu un singur initial. Fiecare transformare lasa un alt initial...pentru urmatoarea Transformare. De aici si greseala oamenilor...s-a schimbat, nu mai este ca la inceput. Nu are cum sa mai fie ceva ca la inceput, ca la origini. Din secuda origini+1 totul s-a schimbat. S-a transformat. Destinul nu sta pe loc, merge mai departe.
Da, o iubesc. Fara mai. Nu poti spune " o MAI iubesc", "il MAI iubesc", "il/o MAI iubesc putin". Nu poti spune MAI respir putin. Respiri, iubesti, urasti. Fara termene de comparatie sau termeni cantitativi... Ne inventam, in subconstient, constructii menite a ne apara fragilitatea in fata Evidentei. Concluzia: nu poti spune ca inca mai iubesti pe cineva, in ciuda a ceva sau cineva. Doar iubesti. Doar Traiesti. Nu poti sa mori si sa traiesti in aceeasi secunda. Poti doar sa traiesti in secunda asta, iar in secunda urmatoare sa fi mort.
-Ma pregateam sa te intreb daca o iubesti mai mult sau mai putin decat la inceput...dar...
-Stii, cineva mi-a spus ca traiesc intr-o lume virtuala, ca refuz sa traiesc in lumea reala. Nu i-am dat replica, in ciuda batranetii, a trait degeaba. Destinul ei nu a fost Visceral. A fost Anost. Natura a pedepsit-o cu incapacitate de intelegere. De ce? Nu stiu, numele meu nu este Natura, este doar Jack. Dar nu traiesc intr-o lume virtuala. Si subliniez aceasta ironie amara. Traiesc Destinul. Meu.
-Crezi ca ai un Destin?
-Ma urmaresti? Mai esti cu mine? Nu m-ai lasat sa termin. Vroiam sa-ti raspund la faza cu mai mult sau mai putin. O transformare nu modifica Destinul, el este unic, este succesiunea Transformarilor. Iar Transformarile nu modifica esenta trairilor sau simtirilor sau sentimentelor, cum vrei sa le spui in lumea ta, de inceput. Daca Destinul tau pleaca cu Iubire, transformarile nu vor ucide Iubirea, nu o vor termina in Ura. Ai un destin de Iubire. Daca Destinul tau sa naste cu Ura, va fi un destin de ura.
-Si cine ne da acest Destin?
-Natura. Nu pot iubi pe cineva mai putin decat am iubit in alta vreme...
-Bine, dar oamenii au tendinta sa-si diminueze sentimentele, trairile, sa le altereze puterea, in fata unor evidente. Tu vrei sa spui ca daca eu te iubesc, tu mai iubesti, eu iti dau in cap, dupa aceea o sa ma iubesti la fel? Imposibil!
-In prima secunda te voi lovi. Nu reactioneaza esenta mea, ci Corpul. Apoi, cand Destinul isi revine din soc si pune din nou stapanire pe Suflet, Corpul se va adapta din noul la soaptele interioare: Te iubesc. Da, am o rana adanca pe obraz, dar Te iubesc.
-Deci nu exista te iubesc mai putin sau mai mult.
-Nu. Oamenii simt nevoia sa accentueze. Nu e vina lor, e vina incrucisarii Destinelor in Metropola. Pot sa apara Blocaje Emotionale, Informale, Comunicative, de unde si nevoia de a repeta un lucru stiut sau de de a-l accentua cu mai multe actiuni in consecinta.
-Esti de principiul un singur "te iubesc" si atat? Cum se face ca omul spune te iubesc mai multor persoane? Sunt mai multe te iubesc...ceva nu se leaga...
-Eu am zis de Destin de Iubire. Nu de Destin intre 2 persoane. Poti imparti iubirea catre mai multe persoane in Destinul tau de iubire. Dar un singur mesaj de comunicare e suficient.
-Nu poti sa afirmi asta. Avem nevoie sa ne simtim iubiti, apreciati, stimati in fiecare zi, luna, an. De asta in fiecare an trimitem mesaje de sarbatori, zi de nasteri etc.
-Tot din cauza Incrucisarii Destinelor. E posibil ca mai multe Destine sa mearga o portiune pe drumul unui Singur Destin. Il vor numi Lider. De opinie. Sau Guru. Sau formator. Asa au aparut si legile, conventiile, practicile etc. Oamenii s-au luat dupa un Fals Profet.
-Cine este Profetul Adevarat?
-Nu exista Profeti adevarati. Doar Natura. Priveste si vei intelege. Animalele se inteleg din ochi, gesturi, actiuni. Nu comunica. Oamenii se lupta sa comunice mult. Dar, in final, nu comunica Esenta. Esenta se pierde. Si apare lipsa comunicarii, zic ei. Fals. Nu exista Comunicare directa. Exista doar Iubire. Destinele de Iubire se inteleg fara comunicare, la fel cele de Ura.
-M-ai ametit...Venisem sa iau un interviu in care sa discutam despre altceva...nu mai stiu ce sa zic...
-Intreaba-ma orice. Iti plac fructele?
-Da, bineinteles.
-Cand mergi in piata ce fructe alegi?
-Pe cele mai frumoase, evident.
-De ce? De ce alegem intotdeauna Frumosul? Cine ne-a dictat ce este Frumos si ce este Urat? Daca mergi in Natura, de multe ori, in fata unui copac cu radacini scoase, batran, rupt, exclami: "Superb. Frumos!". Cum iti explici discrepanta?
-Nu stiu, in cazul copacului e vorba de sentimentul indus...
-Fals. Incrucisarea Destinelor in Metropola ne-a adus la nivelul de a ne crea proiectii false despre Frumos sau Urat. Nu exista, de fapt, frumos sau urat. Doar exista. Iar existenta este unica.
-Luam o pauza?
-Daca doresti...este ok. Pot sa mai torn un pahar de vin?

Reflectorul se stinge treptat, iar 2 umbre fumeaza, inghitind bauturi diverse din pahare egale.


Va continua.
GtheRevelator, Bucuresti, 7 februarie 2010

  postat de gtherevelator in 2010-02-07 19:51 | Nuvele atipice 0 comentarii

viata bate filmul?
     media: 5.00 din 2 voturi

azi, o replica de-a inca sotiei mele, m-a facut sa-mi amintesc de un episod genial din Seinfeld. Elaine si Jerry afla ca un cuplu, sot si sotie, este in divortz si cum fiecare tanjea la partenerul de sex opus din cuplu, se vorbesc si pun la cale o tactica prin care trebuie sa-i distraga, in parte, astfel incat, in final, cei 2 sa divorteze si fiecare sa-si vada visul cu ochii, de a fi cu partenerul dorit.

cei 2 semanau cu niste vulturi care dadeau ocol cuplurilor in prag de divortz."marfa proaspata", urla la unison Jerry si Elaine. bineinteles ca si-o fura amandoi, sotul si sotia impacandu-se spre amuzamentul de final.

revenind la real, in cazul unui divortz, exista intotdeauna persoane dispuse sa conzoleze unul sau altul dintre partenerii despartiti. dar exista si prieteni care inteleg exact ce zace in sufletul unui om. in final, castiga prietenii. iar din experienta, pot afirma cu mana pe inima ca daca femeile sunt mai ticaloase in general, in astfel de situatii barbatii pierd la scor. intr-o astfel de situatie, un barbat va dori doar un singur lucru, iar acela are foarte putine pana spre deloc in comun cu intelegerea sufleteasca a celui care sufera. femeile stiu sa asculte mai bine, sunt mai rationale, sunt mai rabdatoare. si inteleg cel mai bine. de ce? intotdeauna o femeie stie cum gandeste o alta femeie. barbatul vrea sa fie acolo, sa prinda momentul cand femeia se deschide, la propriu si la figurat. femeile vor fi acolo. fara asteptari. de ce? o femeie este constienta ca daca un barbat va ajunge sa o doreasca, va veni el spre ea.

gtr

  postat de gtherevelator in 2010-02-07 19:31 | Socialul maniac 0 comentarii

Where did you Sleep Last Night?
     media: 5.00 din 1 vot

  postat de gtherevelator in 2010-02-07 19:16 | Radio Bemba 0 comentarii

Old Jack in a glass of wine
     media: 5.00 din 8 voturi

Motto:

“Ma tot gandesc la lumea asta care isi taie singura aripile si stiu... si simt ca suntem mai frumosi de atat... simt asa posibilitati frumoase cu vietile noastre, ale tuturor...ma gandesc, numai de am avea curajul sa stam si sa respiram si sa avem viziunea a ceea ce suntem de fapt si ce putem face...”

Asta ii spusese lui Jack, once upon a time in this world, o prietena. Jack o privea, fericita, cu bune si rele, dar ale ei, era linistita si dadea senzatia, ba chiar recunostea ca traieste. Ea. Caci Jack era leguma. Avea creierii prajiti si inima incendiata. Mintea lui intalnise replici ale cutremurelor, iar venele se lasasera devastate de inundatii. Carnea ii tremura inexistent, bataile se succedau fantomatic intr-o carcasa din care ideea de uman fugise pentru totdeauna.

Jack o ura, in limitele ideii ca ar mai fi fost capabil de sentimente, inclusiv de ura. Ura oamenii fericiti, deoarece el nu stia ce este fericirea. Toata viata, involuntar, incercase sa descifreze formula fericirii umane. Si ajunsese voluntar sa urasca ideea de fericire. Fuck them all! And i will burn their hopes in vain!

Unde este mintea mea? Unde este corpul? Sunt aici, putrezesc pe cimentul rece, dar corpul zace anormal de relaxat in nisipul cald. Ai vazut vreodata un corp inghitit de nisip? E plin de pietricele minuscule, invizibile, dar care, ingramadite una peste alta, redau ideea de sirena inghitita de mare.

Jack vazuse un mort, o data, demult. Isi pusese buzele pe cadavru si ultimele grame de aer din corp evadasera printre buzele invinetite de neviata. Un om normal ar fi demonstrat o realitatea fizico-chimica, Jack se multumise sa-i inghita sufletul. De atunci, din ziua aceea, Jack nu mai vazuse morti, inghitise doar suflete.

Oamenii vorbesc mereu despre reputatie, dreptate, adevar absolut, bine universal, sentimente, dragoste, mila si ura. Oamenii vor sa fie buni unii cu altii, vor sa fie pace in lume. Jack nu-si dorise decat ca cineva sa fie bun cu el. O data, o singura data. Sa nu mai fie comparat, masurat, adulmecat, incadrat, refuzat, regasit sau reinventat. Sa fie el, Jack. Si oamenii sa fie buni cu el. Cu Jack. Nu cu omul care ar putea fi Jack. Nu cu barbatul ascuns in Jack.

Lacrimile nu curg din Iad, in Iad sunt doar caini fara stapani, care urla la flacari. Cainii sunt cei mai buni prieteni ai omului, dar in Iad, oamenii nu au acces. Doar demonilor li se accepta prezenta. Zambetele sunt porti spre minciunile din oameni. Cand un om te minte, iti zambeste si te face cel mai bun prieten al sau. De asta tu, omule, vei deveni cainele sau, vei zambi la zambetul lui si vei urla la flacari, in Iad. Pentru ca minciunile celui mai bun prieten te transforma in demon. Iar demonii nu plang in Iad. Demonii plang in viata, pe ascuns.

"Nu-mi vine sa cred". Asa isi zisese Jack, privind-o. Goala. Pustie. Parasita. Si i-a gustat sufletul. I-a placut, l-a devorat, picatura cu picatura.

In fiecare dimineata, soarele rasare pentru a ne trimite demonii la culcare.

In fiecare dimineata, Jack atipeste intr-un inger.

In fiecare noapte, Jack se mai hraneste cu un suflet.

In fiecare clipa, cainii latra la el.

Old Jack in a glass of wine

GtR

5 septembrie 2009

  postat de gtherevelator in 2010-02-07 18:30 | Povesti despre Jack 0 comentarii


   
 
Powered by www.ablog.ro