FABRICA DE CARACTERE
uprising.resistance.battle for the sun.GtheRevelator

texte pierdute
     media: 5.00 din 3 voturi

Texte pierdute…


“
fidelitate pentru oameni sau principii?

oamenii care nu m-au placut mi-au reprosat mereu incapatanarea si incapacitatea de a ma adapta la "lumea noua, moderna, in plina viteza a dezvoltarii". am avut anumite principii ale mele, de viata, in care am crezut si mai cred inca. nu le consider singurele principii de viata, dar sunt o conduita dupa care imi ghidez trairile si pornirile.

sunt imperfect, e clar, dar nu am suportat ideea de a fi fidel omului si nu principiului. de curand, m-a lovit ceva. cineva mi-a reprosat ca nu i-am fost fidel in prietenie, ca, pus in fata unei situatii urate, nu l-am ales pe el, ca am tinut partea ceiluilalt, desi cel care imi reprosa imi era prieten vechi si, intr-un fel sau altul, almost family. ce nu a inteles...e ca nu am tinut partea nimanui. de dragul principiilor, am vrut sa-i arat unde greseste si, de exemplu, in viata sunt mai importante alte aspecte decat banii. banii se fac usor sau greu si se duc rapid. oamenii se leaga greu unii de altii, se stabilizeaza in timp, dar, in lumea asta noua, dispar imediat la clinchetul de bani.

de ce? c-asa-i in viata, amice...orice am zice, aspectul material ne conduce nu doar viata sexuala, ci si angajamentele in relatii.

oamenii m-au mai urat pentru ceva. ca-mi bag pula in ei repede, usor, cand sar calul. nu o sa ma vada nimeni, de dragul pastrarii unor relatii, sa mint, sa lingusesc pe unul sau altul etc. daca esti prost, gras sau urat, daca nu te-ar fute nici viermii in mormant sau nu te-ar iubi nici leii in cusca, o spun in fatza. nu am timp si rabdare sa-ti creez mirajul ca esti tare, bun, cel mai sau cea mai. prietenele lui nevasta-mea au simtit-o pe propria piele. plus nu am rabdare cu tatzele moderne care se lamenteaza ca au o viata distrusa, dar ele pleaca in concedii la manastiri sau duminica fac niste curatenie la fostul cu care nu si-au tras-o, dar, deh, omul e cu actuala la film, trebuie sa gaseasca garsoniera curata...

ca sa revin...nu voi fi niciodata fidel unui om care-mi inseala asteptarile mele de la el, umane. sufletesti sau de orice alta natura.

asa ca atunci cand cineva mi-a reprosat ca nu i-am tinut lui parte, l-am intrebat: m-ai cunoscut vreodata? te-ai dat prieten(a) bun(a)... raspunsul? "credeam ca te stiu..."

credeai prost. nu o sa-ti tin partea ca-mi esti prieten sau familie, daca tu ai gandit prost si ai actionat stupid, luat de valul banilor.

am un prieten foarte bun, cel mai bun, as zice, datorita vechimii. de cand ne stim, nu ne leaga decat sentimentele…3 august 2009

Piua

Cand eram mic si jocul crestea in intensitate si simteam ca voi pierde, aveam mereu un cuvant magic si salvator la dispozitie: Piua! Era time-out-ul copilariei. Imi trageam sufletul si castigam. Piua aducea mereu noroc.

Cineva ma intreba azi ceva si am raspuns cu "nu stiu". Mi-a zis ca este cel mai usor raspuns din lume. Am tinut sa contrazic. Cand stii, e usor, e cel mai usor, stii raspunsul. Cand nu stii, e ca si cand ai luat piua degeaba: ai pierdut. Esti izolat intre da si nu, le simti zidurile cum iti preseaza fragilitatea neutrului "nu stiu".

Incet, incet, invat sa urasc oamenii. Oamenii au reguli, auto-impuse. Regulile sunt sinonime cu adio, libertate. Iti trebuie reguli pentru orice, iar daca le incalci, ai gresit, esti pus la zis, legat cu mainile la spate”. 25 mai 2009

Cum merge treaba?

In ultimii ani, Romania s-a bucurat de crestere economica. Zic analistii, Guvernul si UE.
Ce a crescut? Eu nu am vazut autostrazi terminate, nu am vazut drumuri suspendate, nu am vazut investitii de amploare, industrii de la zero, zeci de mii de locuri de munca etc.

Ce s-a intamplat? Tot in ultimii ani, piata imobiliara a explodat. Preturile imobiliarelor au trecut de la dolar la euro, euro a trecut inaintea dolarului, oamenii s-au trezit brusc ca vor case si au inceput sa cumpere. La inceput a fost blocul vechi. In buricul Capitalei, cu 20000 de dolari luai apartament de lux la Fantani. Blocurile vechi, terminate de Ceausescu is putine si nu se mai misca de pe loc sau in sus. Sunt cu numar. Intr-o economie in crestere, blocurile noi ar trebui sa fie fara numar. La noi si alea erau cu numar.

Primii imbogatiti au fost aia din afacerile cu statul, coruptie, trafic de influenta, etc. Primiii milionari. Au urcat incet si sigur spre primii miliardari. Deja sunt in Top 300, sunt legende. Aia mici si medii au crescut din imobiliare. Cei cu cateva amarate de apartamente vechi, repede si sigur, au trecut la averi de sute de mii de euro si incet spre milion. Unii au luat pamant mocca, pe campie si au ridicat cutii penibile la rang de vile de neam nou si prost. Asa a ajuns o zona precum Pipera, de fitze. Prin prostie. Prostia alora care au dat i-a imbogatit pe aia care au luat.

Banii astia trebuiau sa ajunga undeva. S-au dus in fitze si masini scumpe. Industria auto a explodat. In Romania, masinile de lux s-au vandut ca painea calda, nu apucau nemtii sa scoata modelul de pe banda, ca taranul de Pipera il avea. Statul a incasat si el, taxe, impozite, tot mai diverse, tot mai multe, tot mai mari. Statul a mai vandut ce ii ramasese, pe bani putini, banii luati s-au carpit pe la ministere etc. Nicio investitie majora.

Concluzia? Cresterea economica a fost artificiala. Bogati au devenit cei care au intermediat afacerile, in sensul ca o afacere-nu conteaza natura-de 2 lei s-a intermediat prin samsari care nu faceau nimik decat practicau un fel de "da-o mai departe" pana ajungea la cumparatorul final si prost afacere de 1000 de lei. Si tot asa. Statul mai ciugulea din taxe si impozite-daca avea cui si cum pune- si raporta tot mai multe venituri la buget. 9 februarie 2009

Poveste de pus sub brad

Aseara m-am imbatat critza. Nu aveam in frigider decat apa minerala, lichior de caise si un rest de votca. Le-am mixat si am turnat peste ele 2 shot-uri de expresso. Era musai, plecam la munca.

Am intarziat, of course. M-am cacat dupa esecul ala de betie de-am picat in depresie anala. In mod normal, in perioada asta, castig destul de mult incat sa zac beat pana la Paste. Imi pusesem mari sperante in hibernarea ce urma sa vina. Dracu sa ma ia...nu auzisem de criza. Eu am mai scos ceva, cat de cat arat bine si mi se mai scoala, dar restul tovarasilor, majoritatea oameni cu nevasta si copiii, nu au scos nici de-o carcasa decenta de porc.

Corect, am uitat sa ma prezint: sunt Mos Craciun nr.13, lucrez la o firma ce inchiriaza mosi pentru petreceri de Craciun. Mi-a placut mereu nmarul meu, nu sunt genul superstitios, ba dimpotriva. Toate ghinioanele lor sunt norocurile mele. Anul trecut, de pilda, dupa un party, m-am ales cu o bucatica buna. Era sefa prin locatia respectiva, toti se cacau pe ei cand aparea in vizor. Normal, dupa cateva zeci de pahare si multa haleala, spre zori, a venit si randul ei: "Pot sta in poala Mosului si sa-mi spun dorinta? Am fost o fata buna anul asta...". M-a lingusit perversa, stia ca o sa mi se scoale. De fapt, mi se intampla mai tot timpul. Muierile astea au niste fantezii nerezolvate din adolescenta, vis-a-vis de Mos Craciun. Nu stiu daca renii sau costumul asta rosu e de vina pentru gandurile necurate, dar tot ce pot spune e ca...de cand am jobul asta, felatia nu mai prezinta secrete pentru mine. Normal, am futut-o pe birou, in timp ce colegii ei se bucurau desfacand cadouri cu agende de partid si tricouri cu zambete de Zeus. Acu 2 seri am vazut-o la televizor. Are aceleasi buze hraparete. Doar ca e ministru acum. Mda, m-am ajuns. Parca vad titlul din ziar, dupa desconspirare: Doamna ministru l-a violat pe Mos Craciun. Cadourile prichindeilor din lumea intreaga au fost inecate in valuri de sperma. Si au fost valuri, sa stiti. 24 decembrie 2008

Povestea pizdii

Motto: "Pizda ei mirosea a toamna, dar asta nu m-a impiedicat sa fac din ea o tabara de vara."Jack

Cand m-am nascut am iesit din pizda. Probabil asta a fost blestemul vietii mele: sa revin mereu in pizda.
La 8 ani deja o cautam in chilotei mici, lati si albi. Erau imaculati. Avea si buze, subtiri si autentice, impersonale si insignifiante. Dar eu tot pizda i-o cautam, motivat de ceva ce crestea nedefinit si fara logica. Eram la varsta primelor cunoasteri. Probabil asta a fost un al blestem al vietii mele: sa mi se scoale pula la fiecare pizda. Si s-o strecor in ea, in fanta aia vascoasa de carne, mucegaiuri si finaluri placute. 8 decembrie 2008

Povestea lui Rica

"Salut, numele meu este Rica Venturiano, cu ce va pot ajuta?". Asa imi intampin clientii. Nu este firma mea, prin urmare nici sloganul de intampinare. Lucrez la o corporatie, castig 20 de milioane vechi, am rate la garsoniera de 13 milioane vechi, platesc pensie alimentara de 5 milioane vechi si merg cu tramvaiul. Sotia m-a parasit, iar baiatul nu zice decat mama. Lunar, primesc un cec cu 300 de euro, fara adresa de expediere, doar la expeditor scrie "MAMA". De tata nu mai stiu nimik, de cand a fugit din tara. Nici de mama, dar ea mai stie de mine. Asa imi justific plicul lunar.

Am trait si vremuri mai bune. Eram bogat, aveam casa, nevasta, 2 parinti, un copil si 2 masini. Acum imi dau seama ca nu le-am avut niciodata, nu? Altfel nu-mi explic de ce acum nu mai e nimik din toate astea. Multi, citind aceste randuri, ar inclina sa dea vina pe criza economica care ne-a afectat economiile incepand cu anul 2008. Eu sunt convins ca TATA a fost de vina.
Cand eram mic, inainte de Revolutie, in fiecare zi mancam carne. Tata era sef de sala la motelul din micul nostru orasel de provincie. Pe atunci, sef de sala era o functie cu mare responsabilitate, dar si meritate beneficii. In oraselul nostru, tata era cel mai important dupa seful de post. Il facusera si membru de partid, iar el impreuna cu nasul, mare ofiter in Securitate, se incuiau de multe ori in restaurantul motelului, cu alte persoane necunoscute. Tata mereu imi spunea: "baiete, viata e scurta, trebuie sa ti-o faci frumoasa. Tu si nimeni altcineva". L-am crezut atunci, dar acum imi dau seama cat era de mincinos. Daca nu ar fi existat Pinocchio, Tata putea fi un Pinocchio modern.

Revolutia l-a prins la motel, era cu un francez cazat. Stateau la bar si se uitau la stiri. Ma rog, de fapt urmareau in direct Revolutia. La un momentdat, un betiv a sarit in sus de bucurie, rasturnand masa si spargand cateva pahare. A apucat sa urle "Moarte..." si tata deja ii trasese 3 palme peste bot. Ceilalti oameni din local nu au mai apucat sa auda decat "democratule"..."Bine ca esti tu destept," nu s-a m-ai auzit. Atunci a fost momentul de rascruce al lui Tata. Dupa o luna si jumatate i-au dat carnetul de revolutionar. Oraselul nostru e mic, nu s-au tras la Revolutie decat basini. Dar seful de post s-a cherchelit atat de bine incat a inteles de la martori ca tata a pus cu botul pe labe un contrarevolutionar. Francezul i-a lasat amintire lui Tata camera sa video. Asa ca, atunci cand insusi Ion Iliescu a venit sa-l decoreze, Tata a filmat momentul. Caseta aia ne-a bagat pe noi in belele. Intr-o seara, Tata si-a ars carnetul de membru PCR. Cand l-am vazut ce face, l-am intrebat speriat:"Ce faci, Tata???". Mi-a ars o palma si m-a trimis la culcare. Prea tarziu, apucasem deja sa citesc intr-un dictionar de sinonime cuvantul "ipocrit", iar logica a facut restul de treaba. Imi aduc aminte ca in 1988, intr-o iarna, nasul era la noi si ascultam toti, in sufragerie Europa Libera. Atunci am auzit prima data cuvantul, la nasu: "ce ipocriti ordinari...toti astia erau platiti de noi, pana acum o luna...am carti intregi scrise de ei, despre altii".

Tot logica m-a salvat si in adolescenta. Ea mi-a spus ca eu am pula, iar fetele nu. Restul a fost doar cerere si oferta, deja eram in economie de piata, iar Stolojan tocmai confiscase valuta.

Caseta cu Tata si Iliescu a fost inceputul. Nu continea multe, dar Tata, strengar cum il stiu, il trage pe Iliescu de-o parte si zice: "Ce faci, batarane? O facuram si p'asta". Iliescu ii zambeste precum vulpea din desenele animate si-i zice:"Si asta e doar inceputul". Un dialog tampit, dar aia de la judet, cand tata le-a aratat carnetul de revolutionar si caseta, au crezut ca Tata face parte din Organizatie. I-au dat masina mica, birou si secretara. Dupa un an, tata era senator. Intre timp, Nasu ajunsese seful pazei lui Iliescu. Isi schimbase si numele. Il chema Iliescu acum. Nu stiu de ce. Cica a luat numele sotiei. Pe Nasa nu am cunoscut-o vreodata, mereu era bolnava si nu se deplasa la noi.

Cat timp a fost Tata senator, ne-a mers foarte bine. Ne-am mutat la Capitala, iar in vacante, futeam in draci. Fetele imi ziceau "micul senator". Eram o partida buna in fostul nostru orasel. Plus acum detineam motelul, ba tata cumparase si Fabrica de paine, plus Fabrica de Confectii. Dupa primul mandat aveam o retea de benzinarii in tot judetul si vila de vacanta pe malul Dunarii. Cand a jurat in Parlament pentru al doilea mandat, am simtit ca lucrurile se misca in directia cea buna. Tata primea deja felicitari de sarbatori de la Ion Iliescu si mereu il suna un baiat, Nastase, si cerea disperat cu tata. Mama incepuse cateva afaceri...27 noiembrie 2008


Echipa redactiei se mareste!. Redactia

In urma cu ceva vreme anuntasem ca avem nevoie de o persoana in plus, in cadrul redactiei. Aparusera mai multe rubrici, starea sufleteasca a echipei nu facea fata la cererea de adrenalina, de trairi, exprimari, senzatii etc. Am incercat sa le facem pe toate, dar resursele interioare secasera. Aveam nevoie de persoane noi, care sa ne insufle o stare benefica scrierii.
Cautarile s-au terminat, iar echipa a decis ca e nevoie de ceva mic, pur si dulce, ce ar trebui sa ne umple sufletele de speranta, pofta de viata si multa, multa energie creatoare. Aveam nevoie de o muza, asa ca GtR si Maya au cazut de acord ca echipa va creste cu un membru nou. Sau doi, nu ne riscam la pariuri!
Noul membru al echipei va intra in paine peste cateva luni, pana atunci urmand un intens training.
Sa fie intr-un ceas bun!
Maya, felicitari!!
GtR...nu mai zicem nimik!
Redactia de miercuri va saluta! 16 mai 2007
Erata: inima a incetat sa-i mai bata.
"


stam fata in fata, in camera asta incalzita cu soba pe lemne. lemnele troznesc in soba, dar nu reusesc sa scap deloc de raceala din talpi. pe tavan, gandacii se coc precum boabele de porumb, dar eu tremur. frig in oase. el are ochelari, dar noi mancam portocale. mirosul de vara vesnica se combina cu fumul meu de tigara. bem vin, dar culorile ne sunt diverse, in pahare. intotdeauna rosu. raman fidel batranului sentiment ca rosul inca mai misca lumea in care traim.

afara incepe sa ninga. prea tarziu. in noi sunt viscole. ne-am nascut in iarna. de asta tanjim mereu dupa soare si caldura. frigul din oase nu ne da pace. si incepem. ne urnim greu, dar ne regasim atat de usor.

"poate nu te-au dorit niciodata, langa ei. nu faci parte din lumea lor."
"care lume a lor? am crescut invatand ca traim intr-una singura, unica."
"tu nu intelegi, prietene...e lumea lor...una materiala...sentimentele nu vor prima niciodata...nu e vina lor...nu au fost invatati sau nu si-au dat osteneala...sau nu au vrut..."
"imposibil, nu intelegi? am simtit focul, am simtit...totul...nu ma puteam insela atat de rau..."
"cand iubesti nu se cheama ca te-ai inselat...se cheama ca ti-ai urmat sufletul...si chemarea...tu o sa ramai mereu acelasi pentru mine...nu ti-am spus niciodata...dar imi aduc aminte cand veneam la tine...suparat...pe drumuri...si tu, fara o vorba, mi-ai deschis usa si m-ai tratat ca pe un frate...nu o sa uit niciodata ca nu mi-ai cerut nimic...doar prietenia...pe viata..."
"nu trebuie sa ne spunem asta...intre noi nu exista cuvinte...doar caldura..."

iar rosu si alb se amesteca in pahare. afara ninge incet, ca intr-o sfarseala...sfarseala in oase, oboseala in intrebari...e greu cand nu poti intelege, e ucigator cand ceri "doar spune-mi si inteleg...asa ne-am promis"...iar gandacii se sinucid pe peretii imbibati in nepasare...

"nu exista asa ceva...e clar...decizia era luata demult si planificata...dar orice final trebuie sa aiba o imagine de fatada...femeile nu pot recunoaste niciodata...nu se poate...noi, barbatii, desi suntem mereu pusi la zid...gandim altfel...si eu as fi facut la fel...sau poate as fi fost altfel, dur...te admir ca rezisti, eu nu as fi putut..."

o iau in brate. sunt ceva nou in lumea ei. nu intelege nimik, nu simte nimik, doar isi creeaza abecedaruri in minte...se sapa temelii de suflet...imi zambeste...acum o face involuntar, peste ani, cand va creste, va invata ca zambetul este rezervat pentru ocazii deosebite...eu zambesc si la oameni rai...nu am invatat multe lectii ale vietii...din lumea lor, vorba perechii de ochelari...

roata vietii se invarte. la fel si limba asta de ceasornic. mereu se reintoarce la cifra 12. o stiu. nu din ticaitul ascuns in carcasa de fier. din viata. de pe pielea mea. o miros. pielea. acum are aroma de portocale. peste cateva ore va mirosi a somn. si a radacini ingropate. adanc, tot mai adanc. intr-un pamant ce se incapataneaza sa-mi sustina picioarele lungi si tremurande.

cand stii ca lumea nu a stat in loc, a mers mai departe, doar tu ai crezut ca toate incremenesc in splendoare? cand privesti strada ce fusese scaldata in soare...strada cu umbre de copaci falnici, in care te urcai sa privesti in zare...iar strada, acum, e plina de fiare si cioturi...o padure deasa de progres si moarte...extreme in plin consens existential...masini si cioturi...cioturi ce se mai iubesc cu Natura, prin radacini inghetate...

il ascult si-mi spune drama lui. a pierdut. enorm. gratuit. stiu ca acum cativa ani l-am sfatuit: "nu te lacomi, te implor...gandeste-te bine...banii usor castigati te vor ucide...". ce rost are un "ti-am zis eu"? are gust de cutit in spate. asa ca-l evit. il ascult si mai torn rosu prin vene. dramele lumii sunt unice, doar particularitatile fac diferenta. esenta ramane aceeasi.

"o stiu foarte bine, sunt tatal ei...cand se va satura de el, il va arunca precum o masea stricata..."

privesc poze cu copii frumosi. nu doar la chip. frumusetea sta in flacara din ochi. abandonati. de mame si tati. la mana strainilor, in azile. ucisi de la nastere si lasati sa respire in corpuri vii, pana cand sufletul le va renaste. si le va renaste. nu acum, sigur mai incolo. au prea multa durere, care creste, in fiecare secunda, ora sau zi. durerea aia le tine loc de speranta. multi nu vor razbi, dar, vorba lui charles, "nu incerca sa salvezi omenirea. incearca doar cu un om." unul de se va salva si va pasi intreg si viu inseamna ca Natura si-a urmat Destinul.

sunt trist. si pierdut. si nu inteleg. si ma doare. ma dor toate gandurile lor urate nascute din nepasarea de a cunoaste. vorba cuiva..."esti un distrus care scrie texte existentiale, intr-un limbaj dur si pornografic. cine s-ar mandri cu tine? spune-mi...cine?" nu m-am ascuns niciodata de ceea ce sunt. reguli, da. si vise, ca ultima forma de libertate. oare? i-am spus cuiva, distrus of course, ca visele nu pot fi ultima forma de libertate. nu se poate. atata timp cat va exista mare, va exista si libertate. si dragoste. si soare.

il privesc. a vomitat de 3 ori. nu mai poate. e piele si os. si-mi povesteste ca un amic sta cu o sabie deasupra capului, in fiecare zi. in fiecare dimineata se trezeste si face ochii mari. daca imi aduc aminte bine sunt albastri. mici si frumosi. dar in fiecare zi pot deveni albi. orbi. secati de miracolul de a privi lumea. e de varsta mea. traieste o drama. reala. palpabila. dar in fiecare zi vede. inca.

azi este ziua ei. si-o sarbatoreste departe de casa in care s-a nascut. intr-o lume noua, in care traieste, respira, mananca, bea, rade, plange. iar cand ii plange si sufletul isi cumpara cizme. crede ca uita mai usor. e de varsta mea. imi multumeste ca i-am trimis un pixel de apa albastra. acum bea. mai tarziu va bea. cand ne nastem, in fiecare an, bem si radem. si dansam. ingerul de la nastere danseaza cu demonul de la renastere.

afara cainele latra in noapte. ma vede si se arunca pe mine. miroase a caine. miroase a altfel decat mine.

acum va las. miroase a carne si paine prajita. da, inca mai am portocale. si tigari. dar si goluri in mine.

gtr
drobeta turnu severin, 30 ianuarie 2010

  postat de gtherevelator in 2010-01-30 18:43 | Ganduri de noapte 0 comentarii


Comentarii


Numele tau:   (obligatoriu)
 
URL:
 
Email:   (obligatoriu, ascuns)
 
Antispam:
 
Mesajul tau
Poti folosi tagurile HTML <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong> in textul comentariului tau.
 
Vreau notificare prin email la noile comentarii
:):(:d:">:((:d|:x8-|/:):o:-?:-":-w;)[-(:)>-#:-s(~~)**==*-:)o:-)3:-o:(|):)):-??:-ss<):)<:-p=:)>:d<@};-[-o<^:)^#-o$-)%%-%-((%)(*)(:|8->8-x8-}:)]:-$:-&:*:-\:-<:>:-@:-b:-j:-l:p:-s:-c:-h:-t:|:o):@):^o;));;)=((=))=d>=p~>-)>:)>:/>:p@-)b-(b-)|-)l-)o-+o->o=>x([-x~:>~o)~X(=; mai multe
   
 
Powered by www.ablog.ro