FABRICA DE CARACTERE

Aici te poti exprima liber despre orice experienta de viata. Nu-ti fie frica sa gandesti, sa evoluezi, sa-ti dezvolti caracterul.

E timpul sa mergem la munca, la:

FABRICA DE CARACTERE (everything has an end)

made by GtheRevelator*at gmail punct com

*if u read this, u're fucked up!

-Traim in Romania. Inca putin-

-din 15 ianuarie 2010, doar monologuri din iad-

-din 20 ianuarie 2010, doar pentru Maya, note pentru descifrarea unui om: tatal tau-

Crash-uri:

  • "“Pentru noi, artiştii, arta e compromisul fericit pe care-l facem cu tot ceea ce ne-a lovit sau înfrânt în viaţa de toate zilele. Şi astfel, nu mai evităm destinul, aşa cum încearcă să o facă oamenii de rând, ci îl împlinim in potenţialul său real- imaginaţia.”.Lawrence Durrell – Cvartetul din Alexandria
  • "Cunosc un prost, pierdut in himere, care a refuzat sa invete in tinerete regulile jocului, dar acum himerele pier si jocul il striveste". Meseria de a trai.C.Pavese
  • Iubito, ni s-au terminat tigarile... ...trebuie sa ne despartim! A.Bodnaru
  • ”Talking and fucking goes hand in hand, Hank” .
  • "Dintr-un ocean pestilential, suntem chemati la puritate." M.H.

GtR este un personaj fictiv, el nu ar exista in carne si oase decat intr-o lume perfecta.Iar Pamantul este departe de o lume perfecta. Este un Babel imperfect.

Iadul este adevărul înţeles prea târziu. definiţie de H.G. Adams
Tot ce noi definim astăzi imoral, undeva şi cândva a fost considerat moral. Ce ne poate servi drept garanţie că lucrurile nu-şi vor schimba din nou numele? citat din Friedrich Nietzsche

Cand stii ca nu mai iubesti?
     media: 5.00 din 3 voturi

"Când poţi spune de ce iubeşti o femeie, nu o iubeşti cu adevărat." Garabet Ibrăileanu

Cred ca se potriveste si pentru un barbat.

Femeile au permanenta nevoie de a te intreba: "Ma iubesti? De ce?". Barbatii, nu. Ei, cred, mai degraba simt cand nu mai sunt iubiti. Cel putin, asta mi se potriveste. Sunt introvertit, recunosc. Nu-mi place sa vorbesc despre sentimentele mele, in gura mare, sa le disec si sa le analizez. Prefer sa scriu despre ele, guilty by default.

Cand sunt intrebat daca mai iubesc, ma simt violat in spatiul meu intim si personal. Ala mic, doar al meu, in suflet. Cel care imi rastalmaceste tacerea sau nevoia de a nu raspunde fortat la astfel de intrebari, greseste nepermis. De ce? Pentru ca asta este firea naturii si noi odata cu ea.

Asa ca, daca nu stii daca mai iubesti o persoana, intreaba-te de ce ai mai iubi-o. Daca iti raspunzi automat, dragostea s-a stins. Daca inchizi ochii si doar esti, acolo, poti continua. Cu dragostea.

GtR
aprilie 2009

amintiri din viitor, huh?!

  postat de gtherevelator in 2010-02-09 13:19 | Ganduri de noapte 0 comentarii

soapta
     media: 0.00 din 0 voturi

"Oamenii sunt adormiti, prin moarte se trezesc". Mohamed.

  postat de gtherevelator in 2010-02-09 13:13 | Cugeta azi | Trackback 0 comentarii

cum se prostitueaza o legenda rock?
     media: 0.00 din 0 voturi

uite asa:




before:








  postat de gtherevelator in 2010-02-09 10:26 | Sunete si soapte | Trackback 0 comentarii

feeling like a volcano
     media: 5.00 din 1 vot

  postat de gtherevelator in 2010-02-09 09:15 | Radio Bemba | Trackback 0 comentarii

fascinatie nocturna
     media: 5.00 din 1 vot

in continuare raman fascinat de bucurestii ingropati in alb...un oras pustiu in noapte, dar luminat de o naturalete pierduta in timp...superb...daca nu ar fi si frig...asa l-as vrea mereu...ca marea este in alta parte anyway...

  postat de gtherevelator in 2010-02-09 01:07 | Ganduri de noapte | Trackback 0 comentarii

words from the snow
     media: 5.00 din 1 vot

"...and maybe you're from mars where hearts never fall in love and lips never kiss and fingers never touch. maybe you're from mars where waters never flow, the skies are forever red and my mind is always high on you." A.M.

  postat de gtherevelator in 2010-02-08 16:17 | Cugeta azi | Trackback 0 comentarii

Ilegal, by GtR
     media: 5.00 din 17 voturi

Motto: “e ilegal sa nu-mi intelegi iubirea.”GtR

Proiectorul ii izbi linistea irisului. Inchise ochii si ciuli urechile. Megafoane uriase coordonau masele catre cozile imense formate langa fiecare hangar. Privi in jur: pe zeci de hectare, perechi de cate 2 hangare ce se uneau intr-un U urias, creau o arhitectura ciudata. O coada era formata doar din barbati, alta doar din femei. Fiecare inainta in hangarul sau si...mai departe nu reusea sa vada.

Se apropie de o coada formata din femei si o trase de maneca spre el:
- Asculta-ma...ce se intampla aici??
- Ce cauti aici?, se inspaimanta ingerul ce-l privea temator. Nu ai voie sa te asezi la coada noastra! Te implor, pleaca, ne vor ucide pe amandoi pentru ilegalitate!, sopteau buze senzuale ce-i intorceau pe dos memoria.
- Te cunosc...te cunosc?, intreba el. Te stiu…vocea asta, buzele, ochii…la dracu! Ajuta-ma, nu stiu unde sunt si cine sunt! Ce se intampla aici? Unde ne deporteaza??, dori sa urle, dar mirosul cald al palmei ce-i acoperi tipatul, ii inmuie picioarele.
- Ai mila de mine sau de tine, macar. Te rog, pleaca la coada ta...poate de data asta calculatorul ne va selecta pe amandoi. Nu vreau sa mor...hai, treci acolo, o sa ma rog sa fii tu! si 2 lacrimi mari se rostogolira la firul ierbii.

Barbatul isi infipse degetele in carnea ei si o trase spre el. Ii acoperi buzele cu sarutul ce-l descatusa de temerile necunoasterii, cand, deodata, reflectoarele se abatura asupra lor si megafoanele trasara coordonate diferite:
- Ce se intampla acolo? Paznici, verificati cozile la hangarele 9 si 10. Cetateni, respectati ordinele si nimeni nu va pati ceva!
Ingerul se smulse dintre buzele lui flamande si-l impinse cu forta catre coada barbatilor. Se impiedica si cazu pe spate, lovindu-se cu capul de bocancul unui barbat ranjit la fata si transpirat pe palme. Simti sudoarea lui in timp ce-l ridica pe propriile picioare. Ranjetul il atentiona:
- Sa nu mai faci asta! Ti s-a urat cu viata?
- Dar...nu inteleg nimic...unde ne duc? Ce vor sa ne faca? Ne vor ucide?, silabisi barbatul, cautand silueta ingerului, cu ochii, prin multimea de vis-a-vis.
- Daca ne vor ucide? Omule, ai baut? E ilegal! Te-ai drogat? E ilegal! Isi vor da seama...calculatorul te va citi...te vor ucide...cum de ai facut asta???
- Deci ne ucid...pana la urma...nu, nu am baut...nu ma droghez...nu stiu cine sunt sau ce caut aici, nu inteleg nimic din toata aceasta agitatie...omule, lumineaza-ma! Te implor, ajuta-ma sa inteleg!!! Ma dor creierii, sunt in ceata si...
- Taci! Vorbeste mai incet! Probabil ai avut vreun accident...vreo amnezie de moment...uite, mai avem cativa oameni in fata si ajungem...si paznicii de la intrare ne vor pune sa ne dezbracam...vom fi goi...iar calculatorul ne va scana corpurile si sufletele...ne va identifica cu o matrita...dincolo, femeile trec prin acceasi procedura...calculatorul lor si cel al nostru sunt conectate ... si vor alege ... cine cu cine se va combina pentru procreere ... cuplul format va cobora jos, in buncare, unde sunt camerele de procreere...vor face amor, adica vom face dragoste ... la final, un alt calculator va scana pantecul femeii si va decide daca cele doua...lichide...vor da nastere la un prunc din dragoste...daca nu...imi pare rau pentru femeia respectiva...stiu de la sora mea ce se intampla cu ele...o data, robotul a avut o eroare de soft si a sapat prea mult...ea a scapat de statul la coada...nu mai poate procrea...
- Amice, ce spui acolo? Delirezi?Cine face asta???
- Ei, conducatorii...omule, dar chiar nu-ti mai amintesti nimic...ne-au interzis totul...chiar si dragostea...nu se mai intretin relatii sexuale decat pe baza algoritmilor stabiliti la aceste cozi...calculatoarele astea depisteaza daca ai facut sex, intre sesiunile lor. Si...te vor ucide...nu mai vor desfrau, nu mai vor relatii incestuoase, nu mai vor nici dragoste, decat daca stabilesc ei, pe calculator, ca e dragoste. Au eliminat astfel prostitutia, depravarea, perversiunile...ne-au eliminat orice dorinta manifestata natural...nu mai vor nasteri la betie sau dupa violuri...se nasc doar copii perfecti, din combinatii perfecte si dragoste 100%, ghicita de tehnologii avansate. Am avut si eu un copil din dragoste...dar a murit la varsta de 3 ani...contactase o boala rara, fara salvare...si tu? Ai innebunit? Noroc ca te-a impins la timp...ai facut dragoste cu femeia de acolo? Am vazut cu cata pasiune va sarutati…daca ati facut, o sa va depisteze…o sa muriti...
- Dar ai zis ca vor dragoste!!! Cum sa ne ucida daca ne iubim??
- Tinere, nu ai voie sa inseli protocolul...e ilegal...nu conteaza ce se naste intre voi...tot ce incalca legile...e ilegal si se pedepseste cu moartea...ei nu abdica sub nicio forma de la legile in vigoare...
- Omule, esti nebun...nu se poate asa ceva...probabil ai visat urat si...
- Hai, e randul tau...o sa vezi...si-l impinse pe barbat in fata reflectoarelor ce-l ocroteau intr-o lumina straina.
Paznicul se apropie de el si-i ordona:
- Dezbraca-te! Mai repede!
- Aici?, radica el din umeri.
- Da, aici! Mai repede, la dracu!, si-l impinse si mai adanc in lumina.
Se dezbraca cu miscari lente, dezvaluind luminii un corp perfect. O sirena alarma paznicul ce se apropie in fuga de el si incepu sa-l analizeze. Intinse mana si-i atinse cicatricea ce-i brazda inima:
- Ce este asta?, striga paznicul, armandu-si revolverul.
- Nu stiu, bolborosi barbatul, pipaindu-se pielea fina, cicatrizata intr-un semn.
- Spune acum, nu minti, altfel, sunt ultimele tale clipe...

Un inger il privea speriat, in capatul tunelului. Era alb, cu plete negre si ochi albastri, de cer senin de vara. Sanii tari si rotunzi il imbiau cu dragoste, iar carnea suava se revarsa in imagini edenice. Pe buze citi calm si asteptare. Se intoarse catre paznic si explica:
- De la vanatoare...semnul...l-am capatat in tinerete si...
- Ciudat, calculatorul ar fi trebuit sa-l recunoasca, se mira paznicul si se apropie de calculator.
Intoarse capul si striga:
- Nu figurezi in baza de date...e prima data?
- Da, sopti barbatul. Nu cred sa mai fi iubit vreoda...nu cred sa mai fi venit vreodata la aceste sesiuni.
- In regula, mergi mai departe, in capatul culoarului te asteapta partenera.

Pasi in tunel si lumina din ochii ei il ghidara catre corpul ce respira procreere. Il lua de mana si coborara incet...jos...tot mai jos...intunericul total era dedus doar din doua inimi aprinse ce pompau energii luminoase. Se intinse langa ea si o iubi in tacere. Pasional. Carnal. Animalic. Plin de dorinta si ...

Sirenele il inebuneau cu urlete demonice:
“ A fost depistata amintirea unei iubiri, paznicii sunt rugati sa coboare de urgenta la camera 17! Simptomele unei amintiri la camera 17!”

Sari in picioare. Era ud leoarca. Corpul era acoperit cu transpiratia unei iubiri imposibile. Privi patul si ingerul adormit ii calma efectul unui cosmar. O acoperi cu saruturi si ii mangaie pantecul. Capsorul balai deschise ochii si o privire capruie, de suflet pereche il rechema in caldura ei.

GtR, Bucuresti, ianuarie 2008

  postat de gtherevelator in 2010-02-08 10:30 | Nuvele atipice | Trackback 2 comentarii

too much cold for me...
     media: 5.00 din 4 voturi

de aproape o luna de zile s-a instaurat un frig teribil in mine...ma trezesc si imi este frig...nu pot sa-l alung...pun halatul...ma bag sub plapuma, nu mai reusesc sa adorm...vreau sa vina caldura, vreau tricouri scurte, vreau bermude, vreau bicicleta...pisoiul asta doarme intins pe calorifer...as vrea sa fiu motan si sa pot motai ca el, pe elemente de caldura...


...orasul arata teribil in noapte, inghetat si incremenit in alb imens...pustiu...pare parasit...de viata...mananc o portocala si beau apa...nu mai reusesc sa adorm la loc...incerc sa fumez o tigara dar este atat de frig...nu pot, o sting dupa cateva fumuri...o prietena spunea "Trebuie sa ajung din nou la mine, trebuie sa ajung sa ma iubesc iar, trebuie sa gasesc ceva in mine care sa ma seduca iar"...asta e cel mai greu...mai ales cand tremuri si este atat de frig...

gtr

ps: nu mai merg comentariile, nu stiu de ce, nu am nici cum sa contactez admin-ul de la ablog. cert e ca nici nu vad ce se comenteaza. asa ca injuraturile, pana la remediere, se pot trimite direct catre gtherevelator@gmail.com

  postat de gtherevelator in 2010-02-08 03:15 | Ganduri de noapte 0 comentarii

Interviul
     media: 5.00 din 4 voturi

Interviul

Nota: piesa de teatru, in 2 personaje, o masa, 2 scaune, cateva hartii si 2 perechi de ochi. doar un suflet si un reportofon. teatrul este o forma de organizare a oamenilor prin care crampeie reale de viata sunt decupate din lume si postate in interiorul unor sali in care, la adapost de furtuni, telefoane mobile sau alte intemperii, o mana de oameni dispusi sa traiasca sau retraiasca acel crampei de viata cumpara bilete, se aseaza pe scaune, rad, plang, zambesc, tremura de furie, se indragostesc sau urasc, dar...in final se ridica in picioare si aplauda. teatrul este singura modalitate prin care la final, viata este aplaudata la scena deschisa. uneori din sinceritate si apreciere, alteori din respect pentru munca...din viata. in teatru nu am vazut perdanti, nu am vazut casa goala...nu am vazut decat rezultat cert.

Reflectorul lumineaza masa si cele 2 scaune. 2 barbati se aseaza pe scaune, fata in fata. Fiecare isi aprinde cate o tigara, unul isi toarna un pahar de apa, celalalt bea vin. Rosu. Intotdeauna rosu.

-Esti pregatit?
-Da.
-Esti sigur? Se spune ca niciodata nu esti pregatit, chiar daca buzele rostesc "Da", inima iti spune altceva.
-Nu am fost niciodata mai pregatit ca acum.
-E bine, denota siguranta pe sine.
-Nu exista siguranta. Este un cliseu, stiu, o sa ma tot repet in aceasta seara, o sa tot auzi "cliseu", dar asa stau lucrurile. Daca vrei siguranta, pariaza ca vei muri. Este singura siguranta pe care o ai de cand te nasti.
-Nasterea este o siguranta pentru umanitate?
-Nu. Nu este. Destinul este o siguranta, in mod cert, odata nascuti, vom avea parte de o moarte. Si de destinul finalizat in ea. Important nu este ca mori, important este ca iti urmezi destinul. Am vazut fetusi morti. Cand doctorul a spus "vei avea un copil", am trait cu siguranta acestui gand, a acestei nasteri. Dar sangele mi-a reamintit ca sunt trufas in ganduri, iau totul de-a gata. Pui o samanta in pamant, dar nu va creste nimic in loc. Daca nu uzi, daca nu ingrijesti pamantul, daca nu...
-Crezi ca Natura salbatica s-a perpetuat pentru ca cineva a ingrijit-o? Cine? Dumnezeu?
-Nu, nu exista Dumnezeu, dar vom vorbi mai tarziu despre asta. Tu imi spui de Natura salbatica, vegetatie care creste fara ca mana omului sa o ingrijeasca. Eu nu iti spun ca Natura creste si se dezvolta daca Omul o ingrijeste. E invers, Omul nu creste si nu se dezvolta, daca Natura nu il ingrijeste. Natura nu este produsul Omului, ci Omul izvoraste din Natura. Natura este Totul. Se auto-organizeaza. Omul a incercat sa-i suplineasca Rolul si a esuat.
-Crezi ca Omul a ucis Natura? Nu crezi in intentia omului de a corecta, nu crezi in onestitatea ideii de ecologie?
-Nu. Omul nu a ucis Natura, a ranit-o. Nu poti ucide Natura. Cum nici nu o poti salva de la o moarte inexistenta...prin plantarea de copaci sau tehnologii nepoluante. E un nonsens. Toate astea nu reprezinta decat zbateri inutile ale neputintei si neacceptarii din Om. Cand vom accepta Rolul Naturii, ii vom intelege si Destinul. Si ne vom intelege si Destinul, ca creatie a Naturii.
-Crezi ca Natura este Dumnezeul acestui Pamant? In vremurile...
-Nu cred. Nu am credinte. Credinta implica samanta de indoiala. Credinciosii se roaga la un Dumnezeu in care cred. Iar la tragedii urla ca nu exista un Dumnezeu. Asa este, nu exista. Exista Destin.
-De ce mor Oamenii?
-Natura nu crede in nemurirea creatiilor sale. Doar sufletul este nemuritor. Sufletele se intorc in Natura. Copacii sunt suflete de batrani fericiti, pescarusii sunt suflete de pescari inghititi de mare. Iar valurile sunt suflete de aventurieri ucisi de dorinta de a atinge Inaltimea.
-Ok...cred ca ne-am indepartat de la tematica acestui interviu, as vrea sa...
-Ai stabilit o tematica?
-Da, cel putin asa mi-ai lasat impresia, ca vrei sa...
-Nu, eu nu las impresii. Nimanui. Nici tu mie. Singur ti le-ai creat. Dar te ascult.
-O mai iubesti?
-Este obligatoriu acest raspuns?
-Da, mi-am construit intrebarile pornind de la aceasta intrebare. Raspunsul este esential...
-Nimic nu este esential. Sau necesar. Transformarea este continua, nu se opreste niciodata. Respiri, te transformi, expiri, te transformi, plangi, te transformi, razi, te transformi. Nu se transforma mereu un singur initial. Fiecare transformare lasa un alt initial...pentru urmatoarea Transformare. De aici si greseala oamenilor...s-a schimbat, nu mai este ca la inceput. Nu are cum sa mai fie ceva ca la inceput, ca la origini. Din secuda origini+1 totul s-a schimbat. S-a transformat. Destinul nu sta pe loc, merge mai departe.
Da, o iubesc. Fara mai. Nu poti spune " o MAI iubesc", "il MAI iubesc", "il/o MAI iubesc putin". Nu poti spune MAI respir putin. Respiri, iubesti, urasti. Fara termene de comparatie sau termeni cantitativi... Ne inventam, in subconstient, constructii menite a ne apara fragilitatea in fata Evidentei. Concluzia: nu poti spune ca inca mai iubesti pe cineva, in ciuda a ceva sau cineva. Doar iubesti. Doar Traiesti. Nu poti sa mori si sa traiesti in aceeasi secunda. Poti doar sa traiesti in secunda asta, iar in secunda urmatoare sa fi mort.
-Ma pregateam sa te intreb daca o iubesti mai mult sau mai putin decat la inceput...dar...
-Stii, cineva mi-a spus ca traiesc intr-o lume virtuala, ca refuz sa traiesc in lumea reala. Nu i-am dat replica, in ciuda batranetii, a trait degeaba. Destinul ei nu a fost Visceral. A fost Anost. Natura a pedepsit-o cu incapacitate de intelegere. De ce? Nu stiu, numele meu nu este Natura, este doar Jack. Dar nu traiesc intr-o lume virtuala. Si subliniez aceasta ironie amara. Traiesc Destinul. Meu.
-Crezi ca ai un Destin?
-Ma urmaresti? Mai esti cu mine? Nu m-ai lasat sa termin. Vroiam sa-ti raspund la faza cu mai mult sau mai putin. O transformare nu modifica Destinul, el este unic, este succesiunea Transformarilor. Iar Transformarile nu modifica esenta trairilor sau simtirilor sau sentimentelor, cum vrei sa le spui in lumea ta, de inceput. Daca Destinul tau pleaca cu Iubire, transformarile nu vor ucide Iubirea, nu o vor termina in Ura. Ai un destin de Iubire. Daca Destinul tau sa naste cu Ura, va fi un destin de ura.
-Si cine ne da acest Destin?
-Natura. Nu pot iubi pe cineva mai putin decat am iubit in alta vreme...
-Bine, dar oamenii au tendinta sa-si diminueze sentimentele, trairile, sa le altereze puterea, in fata unor evidente. Tu vrei sa spui ca daca eu te iubesc, tu mai iubesti, eu iti dau in cap, dupa aceea o sa ma iubesti la fel? Imposibil!
-In prima secunda te voi lovi. Nu reactioneaza esenta mea, ci Corpul. Apoi, cand Destinul isi revine din soc si pune din nou stapanire pe Suflet, Corpul se va adapta din noul la soaptele interioare: Te iubesc. Da, am o rana adanca pe obraz, dar Te iubesc.
-Deci nu exista te iubesc mai putin sau mai mult.
-Nu. Oamenii simt nevoia sa accentueze. Nu e vina lor, e vina incrucisarii Destinelor in Metropola. Pot sa apara Blocaje Emotionale, Informale, Comunicative, de unde si nevoia de a repeta un lucru stiut sau de de a-l accentua cu mai multe actiuni in consecinta.
-Esti de principiul un singur "te iubesc" si atat? Cum se face ca omul spune te iubesc mai multor persoane? Sunt mai multe te iubesc...ceva nu se leaga...
-Eu am zis de Destin de Iubire. Nu de Destin intre 2 persoane. Poti imparti iubirea catre mai multe persoane in Destinul tau de iubire. Dar un singur mesaj de comunicare e suficient.
-Nu poti sa afirmi asta. Avem nevoie sa ne simtim iubiti, apreciati, stimati in fiecare zi, luna, an. De asta in fiecare an trimitem mesaje de sarbatori, zi de nasteri etc.
-Tot din cauza Incrucisarii Destinelor. E posibil ca mai multe Destine sa mearga o portiune pe drumul unui Singur Destin. Il vor numi Lider. De opinie. Sau Guru. Sau formator. Asa au aparut si legile, conventiile, practicile etc. Oamenii s-au luat dupa un Fals Profet.
-Cine este Profetul Adevarat?
-Nu exista Profeti adevarati. Doar Natura. Priveste si vei intelege. Animalele se inteleg din ochi, gesturi, actiuni. Nu comunica. Oamenii se lupta sa comunice mult. Dar, in final, nu comunica Esenta. Esenta se pierde. Si apare lipsa comunicarii, zic ei. Fals. Nu exista Comunicare directa. Exista doar Iubire. Destinele de Iubire se inteleg fara comunicare, la fel cele de Ura.
-M-ai ametit...Venisem sa iau un interviu in care sa discutam despre altceva...nu mai stiu ce sa zic...
-Intreaba-ma orice. Iti plac fructele?
-Da, bineinteles.
-Cand mergi in piata ce fructe alegi?
-Pe cele mai frumoase, evident.
-De ce? De ce alegem intotdeauna Frumosul? Cine ne-a dictat ce este Frumos si ce este Urat? Daca mergi in Natura, de multe ori, in fata unui copac cu radacini scoase, batran, rupt, exclami: "Superb. Frumos!". Cum iti explici discrepanta?
-Nu stiu, in cazul copacului e vorba de sentimentul indus...
-Fals. Incrucisarea Destinelor in Metropola ne-a adus la nivelul de a ne crea proiectii false despre Frumos sau Urat. Nu exista, de fapt, frumos sau urat. Doar exista. Iar existenta este unica.
-Luam o pauza?
-Daca doresti...este ok. Pot sa mai torn un pahar de vin?

Reflectorul se stinge treptat, iar 2 umbre fumeaza, inghitind bauturi diverse din pahare egale.


Va continua.
GtheRevelator, Bucuresti, 7 februarie 2010

  postat de gtherevelator in 2010-02-07 19:51 | Nuvele atipice 0 comentarii

viata bate filmul?
     media: 5.00 din 2 voturi

azi, o replica de-a inca sotiei mele, m-a facut sa-mi amintesc de un episod genial din Seinfeld. Elaine si Jerry afla ca un cuplu, sot si sotie, este in divortz si cum fiecare tanjea la partenerul de sex opus din cuplu, se vorbesc si pun la cale o tactica prin care trebuie sa-i distraga, in parte, astfel incat, in final, cei 2 sa divorteze si fiecare sa-si vada visul cu ochii, de a fi cu partenerul dorit.

cei 2 semanau cu niste vulturi care dadeau ocol cuplurilor in prag de divortz."marfa proaspata", urla la unison Jerry si Elaine. bineinteles ca si-o fura amandoi, sotul si sotia impacandu-se spre amuzamentul de final.

revenind la real, in cazul unui divortz, exista intotdeauna persoane dispuse sa conzoleze unul sau altul dintre partenerii despartiti. dar exista si prieteni care inteleg exact ce zace in sufletul unui om. in final, castiga prietenii. iar din experienta, pot afirma cu mana pe inima ca daca femeile sunt mai ticaloase in general, in astfel de situatii barbatii pierd la scor. intr-o astfel de situatie, un barbat va dori doar un singur lucru, iar acela are foarte putine pana spre deloc in comun cu intelegerea sufleteasca a celui care sufera. femeile stiu sa asculte mai bine, sunt mai rationale, sunt mai rabdatoare. si inteleg cel mai bine. de ce? intotdeauna o femeie stie cum gandeste o alta femeie. barbatul vrea sa fie acolo, sa prinda momentul cand femeia se deschide, la propriu si la figurat. femeile vor fi acolo. fara asteptari. de ce? o femeie este constienta ca daca un barbat va ajunge sa o doreasca, va veni el spre ea.

gtr

  postat de gtherevelator in 2010-02-07 19:31 | Socialul maniac 0 comentarii

pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro